Din momentul împărțirii imperiului de către Dioclețian, Europa a intrat într-o stare de tranziție. Ieșea din etapa unui litoral mediteranean, în cea mai mare parte unit și care își avea centrul la Roma, și se apropia de una a loialităților împărțite între posesiunile sale occidentale și orientale. Această falie avea să persiste mult timp după dispariția Imperiului Roman. Existau și alte diviziuni...
Hristos pune prin botezul Său temelia botezului nostru, sau e Cel dintâi care dă ca om acest sens botezului lui Ioan. Nașterea prin botez restabilește pe om în starea primordială, pe care ar fi menținut-o Adam și ar fi moștenit-o urmașii săi, dacă n-ar fi căzut în păcatul originar. (…) Fără să Se facă El însuși păcătos printr-o naștere întru totul identică cu a noastră, El ia răspunderea...
Dumnezeu l-a zidit pe om după chipul Său și l-a înzestrat cu toate calitățile necesare pentru a transfigura creația și a o transforma în Paradisul nemuririi. În primul rând, puterea de cunoaștere a omului era luminată și clară, sănătoasă și fără prejudecăți, netulburată și liberă de rătăciri… În al doilea rând, sub aspect moral, omul dispunea de voință curată și dreaptă, supusă rațiunii lui...
Datorită puterii lui Hristos, și oamenii pot păși pe calea lucrării Lui de unificare. Omul credincios se unifică mai întâi pe sine însuși, depășind dezbinarea dintre suflet și trup și dintre diversele sale tendințe. Aceasta se realizează prin întărirea spiritului, care echivalează cu o eliberare a trupului și a spiritului de patimile care slăbesc pe om și-l dezbină în sine însuși și în...
Succesul în teologie depinde de faptul de a te afla într-o relație corectă cu Dumnezeu. Când cineva se află într-o relație corectă cu Dumnezeu, toate celelalte relații ale persoanei respective devin și ele corecte. Știindu-ne iertați de Dumnezeu, avem și noi puterea să-i iertăm pe alții. Și lucrul acesta face parte din „cunoașterea trăită” a Scripturii. Întra-adevăr, s-ar putea să nu fie deloc...
Pentru cei mai puțin familiarizați cu literatura teologică a primelor secole, ofer mai jos un fel de „regulament” al botezului, așa cum se găsește în Tradiția Apostolică. Fragmentul propriu-zis îi aparține lui Ipolit Romanul (170-236), un veritabil scriitor bisericesc și – după Eusebiu – episcop într-o biserică pe care n-o cunoaștem. Contemporan cu Origen, Ipolit a lăsat în urmă o...
Într-un mod paradoxal, cea mai gravă maladie a teologiei pare a fi idolatria. Spunem „în mod paradoxal” deoarece obiectul ei sunt chiar dogmele. Nimic nou sub soare! Sfântul Grigore de Nyssa își avertiza confrații întru credință asupra acestei ispite gnoseologice: conceptele despre Dumnezeu pot deveni idoli. Cum poate fi identificată pomenita maladie? Relativ simplu: urmând comportamentul...
Nu se vede în Evanghelii nicio tendință de construire a unui chip al lui Hristos cu ajutorul fanteziei. Viața, cuvintele, faptele lui Iisus sunt redate cu mijloacele cele mai simple cu putință, fără nicio țâșnire de entuziasm voit. Există apoi o uimitoare consonanță de fond în descrierea chipului lui Iisus din Evanghelii, deși în unele detalii și mijloace de exprimare autorii lor manifestă...
Dumnezeu Tatăl, necreat, dincolo de înțelegerea minții, nevăzut, un singur Dumnezeu Atotfăcător; acesta este cel dintâi și cel mai însemnat articol al credinței noastre. Însă al doilea articol este Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, Hristos Isus, Domnul nostru, care a fost arătat dinainte de profeți, potrivit planului profeției lor și potrivit felului cum a hotărât Tatăl; și prin El s-au...