Eticheta

cristologie

c

Crucea: simbol și semnificație

Și vineri Isus a murit motivat de dragoste. El a spus că aceasta a fost alegere Lui. Nu a lui Pilat, nu a lui Irod, nu a lui Cezar. Nu a marilor preoți. Nu a mulțimii. El a spus: „Eu îmi dau viața pentru oile mele… Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși.” Crucea a devenit cel mai recunoscut simbol din lume. Ea marchează mai multe...

Lupta cu miturile

Nu există biografie mai răstălmăcită ca cea a lui Isus. Din primul secol și până în prezent, în moduri și intensități diferite, persoana și activitatea lui Hristos a fost atinsă de tot felul de răutăți. Unele inocente, clădite pe o pură necunoaștere, altele vinovate, forjate în culisele ereziei milenare. Isus devine astfel (și va rămâne așa) personajul cel mai controversat al tuturor timpurilor...

La plinirea vremii

Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. (Gal. 4.4-5) Lucrarea de pregătire a omului, în vederea plinirii vremii, s-a desfășurat pe două căi: prin trezirea sentimentului de vină, de culpabilitate, experiat de omenirea cufundată în păcat, precum și a conștiinței...

MINUNILE DIN MATEI la RVE

Începând de azi, în fiecare joi (9.00, reluare 21.00) Radio Vocea Evangheliei Oradea va transmite seria de predici MINUNILE DIN MATEI. Este vorba de cele 10 minuni săvârșite de Mântuitorul și consemnate în Mat. 8-9. Cum știm, cronologia nu este punctul forte al Evangheliilor. În antichitate, din rațiuni pedagogice, nu era important să așezi evenimentele din viața unui om în ordinea lor firească...

„Apokalypsis” și „paradosis”

Informațiile pe care le deține Pavel despre Isus pot fi rezumate în două cuvinte grecești: apokalypsis și paradosis. Primul termen este înrudit cu verbul „a învălui” (kalyptein). Dacă îi adăugăm prefixul apo-, el capătă sensul de „a descoperi” sau „a revela”. Astfel, substantivul apokalypsis semnifică „dezvăluire” sau „revelare”. (…) Paradosis înseamnă „predare”, „încredințare”, în sensul...

Public și privat în activitatea lui Isus

În anul 1969, trei bibliști de elită – Glenn W. Barker, William L. Lane și J. Rmasey Michaels – publicau The New Testament Speaks (New York: Harper & Row Publishers). Această introducere în Noul Testament a jucat rol de manual în multe școlii de teologie ale vremii, bucurându-se de o largă apreciere. Deși au trecut decenii bune de atunci, lucrarea are și azi relevanță pentru cei...

De la Paște la Euharistie

Matca iudaică a creștinismului nu mai este un secret pentru nimeni. E suficient să citești Noul Testament și să simți substratul evreiesc al fiecărui detaliu. Isus se mișcă în acest spațiu, iar apostolii se vor lovi și ei de aceeași paradigmă în încercarea de-a evangheliza întreaga lume. Evreitatea de care creștinismul se va desprinde ca o noutate absolută este, totuși, un fel de umbră care arată...

Mai mult decât un simpul tâmplar!

Isus a fost meșteșugar întru cele pământene, mai înainte de-a fi Făuritor de suflete; a fost sărac, mai înainte să-i cheme pe calici la ospățul împărăției Sale. Nu S-a născut printre avuți, într-o casă bogată, într-un pat așternut cu puf și purpură. Coborâtor dintr-un Rege, trăiește în dugheana unui lemnar; Fiu al lui Dumneze, S-a născut într-un staul. Nu face parte din tagma celor mari, din...

Fără jucări, nimicuri, lucruri comune sau josnice

Dacă aș mai avea un singur mesaj de rostit lumii acestea, ar fi următorul: Oh, fie ca toate duhurile să fie preocupate cu Hristos! Haideți să nu ne ocupă singuri prea mult cu jucări sau cu nimicuri, cu lucruri comune sau josnice, ci să privim la Isus. Cu siguranță, Hristos este de ajuns să ne umple gândurile, tânjirile, nădjdiele, iubirile, bucuriile, sau orice este înlăuntrul nostru sau în afara...

„Duhu-I, desferecat de greoaia povară tinoasă, nu se odihnea”

Trupul rănit al lui Hristos se odihnea în sfârșit pe un pat de mirodenii, în stânca din livadă. Dar duhu-I, desferecat de greoaia povară tinoasă, nu se odihnea. Le împărtășise celor vii voiasa Veste Bună și-L răsplătiseră cu moartea; acum trebuia să le-o împărătșească celor morți, care de veacuri și de milenii o așteptau în adâncimea Șeolului. (…) Pentru aceștia câțiva, arvune de sfințenie...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.