Eticheta

credință

c

Pribegie și speranță

Christian Friedrich Richter (1676-1711) a fost unul dintre cei mai mari scriitori ai creștinătății. Una dintre poeziile lui se inspiră din Col. 3.3-4 și descrie itinerarul creștinului pe pământ. Este o adevărată încurajare, o invitație la speranță și credință puternică în Dumnezeu. Să vă meargă la inimă! Pribegesc pe pământ, dar în ceruri trăiesc, Deși sunt plăpânzi, sub pavăza lumii. Au pace...

„Biblia dă glas disperării noastre”

Când Dumnezeu tace, este deosebit de important să ne hrănim indirect din cuvintele pe care ni le-a spus pe când viața era o conversație ușoară și rugăciunea nu era lipsită de ecou, când predicile păreau să vorbească direct inimii noastre, iar Biblia chiar era cartea pe care ne-o doream mereu pe noptieră. (…) Când Dumnezeu tace și pare să ne fi lăsat să suferim singuri, Biblia dă glas...

„Doamne, fă să cred în Tine”

Așa suna titlul unuia dintre ultimele eseuri publicate de Eugen Ionescu (sau, pentru francofoni, Eugène Ionesco). Este o rugăciune rostită în văzul tuturor, scrisă și apoi răspândită printre semeni. Sintagma îi va atrage critici dintre cele mai acide, însă nu-l va interesa. Nici până atunci nu s-a sinchisit. Dintre personalitățile noastre interbelice, el a făcut dovada unei verticalități...

Despre credulitate

Iată una dintre cele mai bune descrieri ale credulității: „Credulul este mereu dispus să înghită neverosimlul, bizarul, șocantul – sau ceea ce i se pare mai convenabil pentru a-și alimenta vanitatea ori pentru a-și păstra privilegiile. Credulii preferă, în orice caz, mai degrabă să accepte lucrurile miraculoase sau violente decât să facă efortul de a verifica și confirma aspecte mai puțin...

Modelând lutul, modelat el însuși de Dumnezeu

L-am cunoscut abia ieri și, din păcate, fugitiv. Am făcut cunoștință subînțelegând că știm câte ceva unul despre celălalt. O figură angelică, dar fermă; un glas timbrat, dar catifelat și o strângere de mână care mi-a spus mai mult decât o predică. Despre Daniel Leș este vorba, unul dintre puținii noștri ceramiști de talie internațională. Este un maramureșean legat de glie și de neam, iubitor de...

Rugăciune (35)

O, Doamne, mă trezesc împresurat de nevoia de a crede în Tine. Viața se strânge roată în jurul meu și mă forțează să cred. Credința devine inevitabilă. Și eu nici nu vreau să scap, căci a scăpa înseamnă a scăpa de sănătate mintală, a pierde șansa ușii deschise. Ajută-mă să intru!
(Stanley Jones)

Bătălia pentru certitudine

Nici un argument al rațiunii nu poate oferi certitudine. Finitul nu poate sta ca argument pentru infinit, nu poate ajunge la Dumnezeu și nu își poate câștiga niciodată propria eternitate. Există însă două certitudini. Una dintre ele sălășluiește în fiecare suflet care se cunoaște pe sine. Este certitudinea pe care o impune legea, și care spune că nici viața și nici moartea, nici curajul și nici...

Dumnezeu DA, Întrupare BA

Cam așa rezultă dintr-un sondaj de opinie realizat în țara noastră. La întrebarea: Credeți că există Dumnezeu?, 94% din români au răspuns afirmativ. Apoi, la întrebarea: Credeți în Întruparea Domnului?, doar 42% au răspuns DA. Sondajul cu pricina se numește Religie și comportament religios iar datele finale au fost date publicității în decembrie 2011. Interesant cum un creștinism nominal...

Forța îndoielii

Nici o victorie nu este câștigată, nici o faptă de credință sau de curaj nu este făcută decât pornind de la un poate; nu există nici un ajutor, nici o izbucnire de generozitate, nici o explorare științifică sau experiment sau manual care nu ar putea să fie și o eroare. Noi ducem o viață în care ne riscăm propria persoană în fiecare ceas. Și de cele mai multe ori, credința noastră prealabilă într...

Rugăciune (17)

Da, Doamne, cred: și voi crede cu atât mai bucuros cu cât nu e voarba doar de pacea mea, ci de propria-mi desăvârșire: Tu ești izvorul avântului și sensul imboldului a căror împlinire am urmărit-o sau am înlesnit-o în cursul întregii mele vieți. Tot Tu ești cel care însuflețești pentru mine, prin prezența Ta în toate, nenumăratele influențe a căror țintă sunt neîncetat. În Viața ce izvorăște în...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.