Eticheta

creștinismul

c

Întoarcerea la absoluturi

Tirania opiniilor nu e o glumă. Cu cât o societate e mai liberă sau mai puțin constrânsă, cu atât omul se simte mai stăpân pe ceea ce crede. Corect sau incorect, argumentat sau gratuit, propriile păreri devin literă de lege. Mijloacele de informare în masă cultivă dezbaterea la toate nivelele. Uneori se cade pur și simplu în derizoriu, atâta vreme cât investigația se face de oameni nepregătiți...

De la Paște la Euharistie

Matca iudaică a creștinismului nu mai este un secret pentru nimeni. E suficient să citești Noul Testament și să simți substratul evreiesc al fiecărui detaliu. Isus se mișcă în acest spațiu, iar apostolii se vor lovi și ei de aceeași paradigmă în încercarea de-a evangheliza întreaga lume. Evreitatea de care creștinismul se va desprinde ca o noutate absolută este, totuși, un fel de umbră care arată...

Ce a dăruit creștinismul lumii?

Europa depinde de funcționarea în mințile oamenilor (căci civilizația, înainte de a fi un dispozitiv instituțional, exterior, este un dispozitiv mental, la purtător) a aceste noțiuni complexe de transcendență. Religios sau cultural, această noțiune a fost identificată în oameni și instituții prin lucrare istorică a creștinismului. Într-un sens foarte subtil și profund, Europa și creștinismul sunt...

Întrebarea săptămânii (32)

Care sunt, în ziua de azi, perspectivele creștinismului? Ce mai are astăzi de spus creștinismul și ce va avea mâine de spus, în mijlocul transformărilor cataclismice în care este prinsă omenirea? Cum va mai putea avea loc o reînnoire spirituală în instituțiile bisericești atât de împietrite sau aflate pe calea către o astfel de împietrire? Cum mai poate creștinismul să țină pasul în competiția sa...

„Lumea spânzură de cugetarea lui Dumnezeu”

Scrisă în perioada interbelică, într-o atmosferă propice meditației, cartea Nostalgia paradisului – ce poartă semnătura lui Nichifor Crainic – a avut o istorie tumultoasă. 50 de ani a fost interzisă, fiind republicată abia în anul 1994, când o bună parte a românilor îl uitaseră pe ilustrul ei autor. De atunci, lucrarea s-a bucurat de reeditări succesive atât în România cât și în...

Întrebarea săptămânii (27)

Cum este oare îngăduit, ca pe unele din făpturile lui Dumnezeu, create spre trebuința oamenilor, să le primești ca bine făcute, iar pe altele să le arunci, ca nefolositoare și de prisos? Nu este oare o lipsă de credință să învinuiești pe Dumnezeu că împiedică să se facă bine în ziua sâmbetei? Nu merită oare să-ți fați joc de cel ce se mândrește cu ciunitrea trupului, ca de o mărturie de alegere...

Spaima musulmană

Iată un fragment ce aduce un plus de lumină în ceea ce privește relația dintre musulmani și creștini în secolele trecute. Analiza îi aparține lui Jacques Duquesne și face parte din cartea Diavolul apărută la editura Humanitas (București) anul trecut. Pe lângă oștile de demoni și drăcușori pe care le conduce, Satan nu duce lipsă de aliați: toți dușmanii presupuși ai creștinilor, începând de la...

De la ateism la credință

Îndoielile mele privind fundamentele intelectuale ale ateismului au început să se cristalizeze în realizarea faptului că ateismul este de fapt un sistem de credințe, în timp ce eu crezusem că este un enunț faptic despre realitate. De asemenea, am descoperit că știu despre creștinism mai puține decât îmi imaginasem. Când am început să citesc cărți creștine și să îi ascult pe prietenii mei creștini...

Liberi să credem sau liberi să spunem orice despre credința celuilalt?

Dacă tot am vorbit despre problema imaginii, ar fi timpul să facem un pas mai departe. Imaginea Parisului stupefiat în fața atacului terorist, ridică o întrebare mult mai profundă: Liberi să credem sau liberi să spunem orice despre credința celuilalt? Pentru a fi mai specifici: Oricine, oricând și oricum poate să satirizeze simboluri religioase? Oare libertatea nu poate fi pervertită prin exces...

„Știu că va dura puțin timp”

Cu aceste cuvinte caracteriza Papa Francisc propriul pontificat. Întorcându-se din vizita oficială întreprinsă în Coreea de Sud, la cei 77 de ani ai săi, a fost întrebat – din nou – despre notorietatea sa pe plan mondial. Într-o atmosferă destinsă, mai marele catolicilor declara: Văd asta ca pe un gest de generozitate al Domnului Încerc să mă gândesc la păcatele mele, la greșelile...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.