Orice om are nevoie de un spațiu unde să se simtă protejat, în siguranță și dorit. Orice om tânjește după un loc unde să se poată destinde și unde să se poată simți el însuși. În cazul ideal, casa părintească a fost un asemenea loc. Dacă ne-am simțit acceptați și iubiți de părinții noștri, atunci am avut un cămin cald. Casa noastră era acel „acasă“ după care tânjește orice om: un sălaș care îți...
Ceea ce vă ofer nu e decât o pregustare. Preotul și clasicistul Ioan-Florin Florescu ne pune la dispoziție, prin intermediul Editurii Polirom, un Jurnal scoțian. Este retrospectiva ultimilor ani (începând cu 2011) când, sub auspicii sensibile, a părăsit România pentru a-și trăi propria diasporă scoțiană. Sunt în plină lectură a cărții, dar mi-a atras atenția felul cum își descrie relația cu mama...
Noi, copiii, nu ne puneam întrebări, nu vânturam cuvintele cu dublu înțeles căci ele conțin virușii flagelării și ai distrugerii, dar trăiam alături de părinții și bunicii noștri metafora vieții: IUBIREA. Eram fericiți și lipsiți de griji. Familiei noastre nu-i lipsea aproape nimic: iubirea, stima celor din jur, onorabilitatea și responsabilitatea față de bunul mers al colectivității, căci...
Numai copilăria și bătrânețea fac priză directă, naivă, imediată cu viața. Ființele adulte, pârguite, sunt chemate să lupte cu viața, să-i țină piept, s-o înfrunte ca pe o problemă cu o mie de necunoscute și cu o mie de refuzuri. Pentru adulți, viața e presărată cu norme, interdicții. Însă pentru copilărie și pentru bătrânețe, viața este un joc inocent, plin de oferte zilnice și fugare, fiecare...
O pledoarie pentru lecturi consistente și timpurii. Neagu Djuvara a fost un copil precoce, iar felul în care-și povestește pățaniile este măgulitor.