Eticheta

convertirea

c

Din țara patimilor în casa tatălui

Să stăm departe de pășunea cea rea, adică de reaua obișnuință, să fugim din țara patimilor, care este necredința, pofta cea nesăturată și necumpătarea, în care se află o foame foarte mare de cele bune, și patimi mai rele decât foamea. Să alergăm către Tatăl nestricăciunii, căci Dătătorul vieții, mergând pe calea vieții prin virtuți. Căci acolo [pe cale] îl vom afla ieșind în întâmpinarea noastră...

Povestea Annei (6)

Continuare de AICI, AICI, AICI, AICI și AICI. În România, am rămas însărcinată  și am avut o fetiță împreună. I-am pus numele Angela. Am avut șapte ani de urcușuri și coborâșuri. Abia reușeam să supraviețuimm. Aveam coșmaruri noaptea, după care eram obosită toată ziua. Am cumpărat o brutărie micuță, iar Mark a muncit din greu pentru a o pune pe roate. Viața era destuld e grea, iar brutăria...

Isus și Samariteanca: istoria unui duel

Întâlnirea lui Hristos cu samarineanca, aşa cum e relatată de Sfântul Apostol Ioan (In 4, 4-26) – nu altminteri decât a lui Iacov cu îngerul Domnului (Fc 32, 24 şi urm.) –, este prezentarea unui duel. Analogia între cele două ciocniri e izbitoare: atât Iacov, cât şi femeia din Sihar au ceea ce psihologii numesc personalitate marcantă şi nu-s nici unul, nici cealaltă de ieri, de alaltăieri pe...

Tâlharul cel bun

Mărturisirea tâlharului celui bun e cu atât mai de preţ cu cât e făcută în chinuri şi este a unuia care (fie-mi îngăduit şi iertat a spune astfel) e colegul de pătimire al Domnului. Groaznica suferinţă nu-i este tâlharului acestuia spre deznădejde, supărare şi poftă de a blestema (ca celuilalt), ci spre compătimire, modestie, blândeţe, părere de rău, nădejde. Îi este spre îmbunătăţire şi de aceea...

Un trofeu al Învierii

Întâmplarea aceasta a fost povestită de Clement Alexandrinul (sec. II d.Hr.). Prin urmare, ea nu face parte din materialul canonic al Noului Testament, cu toate că se bucură de o largă acceptare din punct de vedere istoriografic. Versiunea pe care o reproduc este cea a lui Eusebiu de Cezareea (sec. IV d.Hr.), care a preluat textul lui Clement cu fidelitate. După cum veți observa, avem aici o...

Un alt mod de-a vorbi despre convertire

Adeseori Pavel propune o interpretare etică a relației paradoxale dintre neputință și putere și care vrea ca cea dintâi să fie dacă nu cauza celei de-a doua măcar prilejul irupției ei. Slăbiciunea omului care se manifestă în greșeală și care dobândește în aceasta o conștiință acută și dureroasă, atestă faptul că, nefiind nimic prin el însuși decât acest om păcătos, el nu-și poate avea mântuirea...

Cazul Tomoiagă: mici îngrijorări

Nu ne cunoaștem personal. Blogosfera însă are rolul ei. Îți aduce în preajmă oameni pe care de altfel nu i-ai fi întâlnit (poate). Așa s-a întâmplat și cu Vasile Tomoiagă. De câteva ori am auzit vorbindu-se despre el și întotdeauna apreciativ. Nu mă îndoiesc, prin urmare, de calitatea umană a lui și nici de responsabilitatea deciziilor pe care le ia. De pe aceste poziții pot să discut despre...

„Îți mulțumesc că te pot avea pe Tine”

La 17 ani L-am întâlnit pe Dumnezeu. Un an și jumătate mai târziu L-am întâlnit într-un extraordinar botez cu Duhul Sfânt și plinătate a duhului. Patru ani am citit lucrări de ateism și filozofie atee, până m-a durut capul. Mă -lecam pe genunchi și spuneam Domnului cu bucurie: O, Dumnezeule, știu că nu pot răspunde acestor autori, dar îți mulțumesc că Te pot avea pe Tine. Când mă dobora o carte...

„Înghițit de o indescriptibilă fericire”

Fu cuprins de bucuria insolită a celui convertit care vede lumea dispărând sub ochii lui. Unde se află? Cum e această altă lume? Dacă ar fi putut vorbi, n-ar fi putut s-o descrie, deoarece nu mai erau suficiente cuvinte. Noțiunile de spațiu și timp nu mai existau. Nici propria-i ființă nu mai avea conștiința individualității sale. Pur și simplu e pierdut și parcă înghițit de o indespcriptibilă...

O viață nouă

Nu mi-o imaginam pe Silvia Dumitrescu în această ipostază. Dintr-o inerție a prejudecății, nu puteam crede că un artist laic va cânta o asemenea piesă. Foarte reușită, trebuie să recunosc. Numită Spune-mi Doamne, această melodie este de fapt o rugăciune. E un cântec ce se îndreaptă petiționar către Dumnezeu, cerându-I iertare. O recunoașterii a păcatelor de comitere și a celor de omitere...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.