Eticheta

citate creștine

c

„Să ne păzim pe noi înșine de mânie!”

De vrem să dobândim fericirea făgăduită de Domnul, datori suntem să înfrânăm, precum s-a zis, nu numai mânia cea cu lucrul, ci și mânia din cuget. Căci nu folosește așa de mult a-ți ține gura în vremea mâniei, ca să nu dai drumul la vorbe furioase, cât folosește a-ți curăța inima de ținerea minte a răului și a nu învârti în minte gânduri viclene asupra fratelui. Învățătura evanghelică poruncește...

Frumusețea vieții de credință

În general trăim fără Dumnezeu, fără omenie, în sclavie față de natura inferioară. Ne ridicăm împotriva lui Dumnezeu, ne separăm de aproapele, ne supunem cărnii. Or pentru viața adevărată, așa cum trebuie ea să fie, e necesar exact contrariul: supunere de bunăvoie lui Dumnezeu, unitate sufletească unii cu alții și domnie asupra naturii. Începutul acestei vieți adevărate e aproape de noi și nu e...

Pocăința cea lucrătoare

Când ne gândim la pocăință, vedem mereu imaginea obscură sau cenușie a durerii, a unei inimi strânse, a lacrimilor, a unei tânguiri fără capăt pentru trecutul nostru, atât de întunecat și de nevrednic. Nevrednic de Dumnezeu, de noi, de viața care ne-a fost dată. Aceasta este doar o parte a pocăinței, mai bine zis, trebuie să fie doar o clipă a ei. Pocăința trebuie să crească în bucurie și lucrare...

Cât se zice ”ASTĂZI”!

Ajunarea este momentul în care, cu putere îndoită, încă o dată, trebuie să cugetăm asupra vieții și asupra noastră. Asupra vieții – așa cum a gândit-o Domnul pentru noi – și asupra noastră – ce am făcut noi cu această viață. În asta constă pocăința – în a măsura distanța dintre ceea ce a pus la cale Domnul și ceea ce am înfăptuit noi; dintre ceea ce ne-a fost hărăzit și ceea ce am împlinit sau nu...

Rugăciunea săptămânii (100)

Doamne Cel Veşnic şi Făcătorule a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat la această viaţă…, Care ai sădit în mine dorinţa de a Te căuta pe Tine, singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea. N-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune, nici tărie fără numai în Tine, Dumnezeule… Învaţă-mă să mă rog cum se cuvine. Binecuvântează această zi pe care ai...

Fascinați de Dumnezeul Scripturii

Tendința oamenilor este de a trece cu vederea lucrurile pe care le au în mod constant înaintea ochilor. De multe ori punem prea puțin preț pe copacii înfrunziți, pe minunatele apusuri de soare sau pe valurile mării care izbesc cu putere țărmul, atunci când le vedem zi de zi. În același fel, atunci când citim Noul Testament avem tendința de a omite ceea ce spune Noul Testament despre Dumnezeu...

Învierea lui Hristos: „simbolul și punctul de pornire al noii lumi”

Oamenii care au crezut cu putere în înviere, nu oameni care s-au compromis și au căutat doar o supraviețuire spirituală, au fost cei care s-au opus lui Cezar în primele secole ale erei creștine. O evlavie care vede în moarte momentul când „în sfârșit mergem acasă”, momentul când suntem „chemați la pacea eternă a lui Dumnezeu”, nu intră în conflict cu cei care vor să adapteze lumea pentru a se...

Când iubirea atinge apogeul

Vineri Isus a murit motivat de dragoste. El a spus că aceasta a fost alegere Lui. Nu a lui Pilat, nu a lui Irod, nu a lui Cezar. Nu a marilor preoți. Nu a mulțimii. El a spus: „Eu îmi dau viața pentru oile mele… Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși.” Crucea a devenit cel mai recunoscut simbol din lume. Ea marchează mai multe...

Fiul risipitor: însingurarea

Ce i s-a întâmplat fiului în acea ţară îndepărtată? Dincolo de toate urmările materiale şi fizice, care au fost consecinţele lăuntrice ale plecării lui de acasă? Succesiunea de evenimente este cât se poate de previzibilă. Cu cât fug mai departe de locul unde sălăşluieşte Dumnezeu, cu atât mai slab aud glasul care mă numeşte Preaiubit, şi cu cât aud mai slab acel glas, cu atât sunt prins mai...

Despre tihnă (mai ales pentru slujitori)

Vești zguduitoare despre căderea nervoasă suferită de părintele N. Așadar, simptomele pe care le observasem cu trei săptămâni în urmă erau adevărate. Mi-e teamă că motivul este cât se poate de evident: „s-a îngropat în activitate”. Omul devine incapabil de a vedea lucrurile în perspectivă, de a se detașa, de a îndepărta neliniștea și lucrurile mărunte care îi împovărează viața și îi pot devora...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.