Eticheta

citate celebre

c

Întrebarea săptămânii (43)

Cum putem noi, niște sfinți căsătoriți, să folosim goana zilnică a activităților noastre și haosul aparent al vieții de familie pentru a ne jaminti de prezența lui Dumnezeu? Fără îndoială că avem de depășit multe provocări, dar nu există vreo cale de a folosi căsătoria mai degrabă pentru a ne atrage mai aproape de Dumnezeu, în loc de a-i îngădui să ne tocească simțurile și să ne conducă în...

Căsnicia și așteptările ei

De când mă știu am visat la o căsnicie extraordinară. Ce poate fi mai minunat decât să trăiești în fiecare zi alături de cel mai bun prieten al tău, iar seara să o petreceți împreună în intimitate? Am sperat să clădesc la un moment dat un cămin, apoi o familie, apoi o viață de amintiri alături de perechea mea. În imaginația mea, mă vedeam împărtășind secrete cunoscute doar de noi, ținându-ne de...

Între copilărie și maturitate

În privința dezvoltării, anii adolescenței sunt dificili pentru aproape oricine. Atunci când hormonii încep să se manifeste, pe la 11-13 ani, adolescenții se trezesc prinși la mijloc între copilărie și maturitate. Pe de o parte, adolescentul tău vrea să rămână copil și să se simtă în siguranță în brațele tale; pe de altă parte, vrea să descopere și să experimenteze ce înseamnă să fii matur și să...

Demnitățile publice și (ne)adevărul

Cu cât urcăm mai sus pe treapta demnităţilor, cu atât ne îndepărtăm mai mult de adevăr pentru că oamenii se tem să-i rănească pe cei a căror afecţiune le este utilă şi a căror aversiune este periculoasă. Un prinţ va fi de poveste în toată Europa, numai el singur nu va şti nimic: a spune adevărul este folositor pentru cel căruia i se spune, dar dezavantajos pentru cei care-l spun pentru că se fac...

„Ești străină și trebuie să-ți știi locul!”

„Dragii mei, a trecut mai mult de o lună de când nu v-am scris niciun rând. Ba da, în gând v-am scris de zeci de ori, dar n-am avut o clipă de odihnă să stau liniștită ca să aștern pe hârtie tot ce mă frământă, tot ce aș vrea să știţi și voi. Sunt obosită și nu am un colţ unde m-aș putea izola și aș putea însăila câteva rânduri. Mi-a căzut toată bucuria în scârbă cu munca de după prânz. La ora...

Dragă Jacqueline / Dragă Emmanuel

Evenimentul care a declanșat cele două scrisori a avut loc în anul 1990 în cantonul elvețian Valais. Scriitorul parizian Emmanuel Carrère obișnuia să ajungă aici în fiecare an pentru relaxare, fiind însoțit de soție și copil. Nelipsit era însă și cu un vechi prieten: Herve. Acesta joacă un rol important în toată povestea, datorită faptului că în acea vară (din 1990), Emmanuel nu dorea nici în...

Tainele și frumusețea rugăciunii

Rugăciunea nu stă numai în repetarea unor cuvinte, ci în mișcări spre Ființa [dumnezeiască] țâșnind din adâncurile inteligenței. Meditând necontenit la ele, gândirea e din când în când transformată privindu-le plină de mirare, mișcările ei fiind unite cu Duhul, și Îl scrutează pe Dumnezeu îndeaproape în chip de nespus. Fericit cel care știe să stea necontenit la ușa Lui fiindcă nu va fi rușinat...

„Dacă ai auzit vreodată pe cineva bârfind, îngroapă bârfa!”

Clevetirea – care e însăși glasul judecării – se lecuiește temeinic prin stăpânirea cugetelor, din care și vine judecata. Cugetele trebuie supravegheate și alungate mai înainte de a se urca în minte, de când bat la poarta inimii și a simțirii; să ne închidem, adică, ochii în fața greșelilor aproapelui, să ne astupăm urechile la orice grăire de rău despre el. Iar dacă, din nebăgare de seamă, prin...

„Ce-ar fi iubirea fără veșnicie?”

Iubirea învie tot ce atinge. Moartea îi este soră și slujitoare: coasa ei pregătește jerba pe care iubirea o va culege în eternitate. Nu te îndoiești că ești iubită așa cum nu te îndoiești că vei muri. Ce-ar fi iubirea fără veșnicie? Dar ce ar fi veșnicia fără iubire? Numai iubirea poate împlini ceea ce nu are sfârșit. Iubirea fără veșnicie se numește neliniște; veșnicia fără iubire se numește...

Fazele unei civilizații

Cred că se pot distinge următoarele faze în evoluția fiecărei civilizații: Prima fază sau faza larvară: o energie latentă împinge triburile, neamurile să se unească, să se miște. Ele intră în contact, cel mai adesea violent, cu alte grupuri, cu alte culturi pe care le copleșesc (aproape întotdeauna lăcomia îi atrage spre culturile superioare). Noua civilizație este încă informă. La drept vorbind...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.