Eticheta

citate celebre

c

„Dacă ai auzit vreodată pe cineva bârfind, îngroapă bârfa!”

Clevetirea – care e însăși glasul judecării – se lecuiește temeinic prin stăpânirea cugetelor, din care și vine judecata. Cugetele trebuie supravegheate și alungate mai înainte de a se urca în minte, de când bat la poarta inimii și a simțirii; să ne închidem, adică, ochii în fața greșelilor aproapelui, să ne astupăm urechile la orice grăire de rău despre el. Iar dacă, din nebăgare de seamă, prin...

„Ce-ar fi iubirea fără veșnicie?”

Iubirea învie tot ce atinge. Moartea îi este soră și slujitoare: coasa ei pregătește jerba pe care iubirea o va culege în eternitate. Nu te îndoiești că ești iubită așa cum nu te îndoiești că vei muri. Ce-ar fi iubirea fără veșnicie? Dar ce ar fi veșnicia fără iubire? Numai iubirea poate împlini ceea ce nu are sfârșit. Iubirea fără veșnicie se numește neliniște; veșnicia fără iubire se numește...

Fazele unei civilizații

Cred că se pot distinge următoarele faze în evoluția fiecărei civilizații: Prima fază sau faza larvară: o energie latentă împinge triburile, neamurile să se unească, să se miște. Ele intră în contact, cel mai adesea violent, cu alte grupuri, cu alte culturi pe care le copleșesc (aproape întotdeauna lăcomia îi atrage spre culturile superioare). Noua civilizație este încă informă. La drept vorbind...

„Lasă, Clara, lasă…”

Replica de mai jos e „culeasă” din romanul autobiografic Trei ceasuri în iad, de Antonie Plămădeală. Publicat în anul 1970 și aflat acum la cea de-a patra ediție (Sophia, București, 2013), acest testament literar continuă să impresioneze și să educe. Clara, medic de profesie, este o logodnică îndoliat după ce-și îngropase logodnicul (pe Adam), iar doamna Adam este mama neconsolată a acestei...

Cuvânt și faptă

Cât de frumos este ca omul să devină teologie. Atunci orice face, și înainte de toate ceea ce face în mod spontan (și numai ceea ce este spontan) este adevărat, mărturisește și vorbește despre faptul că Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat… Această viață și mărturie teologică sunt o binecuvântare care îndulcește viața omului. E o hrană ce se taie și se dă celuilalt. E ca o băutură ce...

Fără poveri inutile

În drumul acesta al vieții prin care trecem, este mai fericit cel ce, asemenea călătorului fără poveri, se simte mai liber prin sărăcia sa, decât cel ce abia mai răsuflă sub greutatea bogățiilor. Dacă am socoti noi folositoare bogățiile, le-am cere lui Dumnezeu și El desigur că ne-ar da o parte din ce stăpânește. Preferăm însă să disprețuim bogățiile, decât să le avem. Dorim în primul rând...

Taina și implicațiile Întrupării

Noi mărturisim aceasta, că, dacă Domnul ar fi vrut să fie om fără a Se naște din femeie, I-ar fi fost ușor măreției [Lui să facă aceasta]. Căci, așa cum a putut [să se nască] din femeie fără bărbat, tot astfel ar fi putut să Se nască fără femeie. Dar prin aceasta ne-a arătat că făptura omenească de ambele sexe nu trebuie să fie lipsită de nădejde în ceea ce o privește. Într-adevăr, sunt două...

H.-R. Patapievici despre Andrei Scrima (1925-2000)

Consecință firească a unei relații de mentorat, H.-R. Patapievici vorbea cândva despre „Hermeneutica Părintelui Scrima”. Textul cu pricina prefațează lucrarea: Duhul Sfânt și unitatea Bisericii, Anastasia, București, 2004 – una dintre cele mai interesante analize asupra unui subiect mereu actual. Cine nu s-ar simți măgulit de-o asemenea receptare? Când construia un discurs, părintele Scrima...

„Ține-ți mâhnirea după cuviință!”

Fiule, varsă lacrimi pentru cel mort și, ca un om copleșit de durere, începe-ți plângerea, învelește-i trupul așa cum e datina și nu-i trece cu vederea punerea în mormânt. Plângi cu amar, jelește-te și ține-ți mâhnirea după cuviință, o zi sau două – ca să nu-ți atragi clevetire -, apoi alină-ți întristarea. Că din întristare vine moartea, iar întristarea inimii slăbește tăria. Întristarea stă...

„Vorbește, tinere!”

Vorbește, tinere, dacă trebuie s-o faci și numai dac-ai fost întrebat de două ori cel puțin. Strânge-ți cuvântarea: spune mult în cuvinte puține; fii ca omul care știe, dar știe și să tacă. În mijlocul celor mari nu te face egal cu ei, și dacă vorbește un altul, stăpânește-ți limba. Fulgerul merge înaintea tunetului: așa merge bunăvoința înaintea omului cu bun simț. Când a venit vremea, ridică...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.