Eticheta

Cina cea de Taină

C

Postire și împărtășire

În textele creștine timpurii vedem transformarea zilelor de miercuri și vineri în zile de post. Acest fapt ridică două întrebări: una privind motivul pentru diferențierea acestor zile; cealaltă privind ritmul și semnificația postirii în Tradiția timpurie. Până foarte recent a existat opinia larg răspândită că aceste zile au fost stabilite în opoziție cu zilele de post iudaic – luni și joi ...

„Fericit ești tu, locule!”

Fericită ești și tu, seară din urmă, căci în tine s-a împlinit seara Egiptului. Întru tine Domnul nostru a mâncat micul Paște făcându-Și El Însuși Paștele cel mare. Paștele s-a amestecat cu Paște, praznicul s-a unit cu Praznic. Un Paște trecător cu altul netrecător, preînchipuire și împlinire. Fericit ești tu, locule, căci în tine s-a înălțat cumpăna adevărului întinsă spre amândouă părțile. Două...

Popasul din urmă

Atâta dragoste stăpânită nu se mai mărturisise până atunci în niciunul dintre cuvintele lui Hristos către prieteni! Atâta nostalgie pentru ziua contopirii desăvârșite, pentru sărbătoarea atât de îndătinată de veacuri și hărăzită totuși unei mai slăvite reîmprospătări. Că-i sunt dragi, știu prea bine; dar cât de tare, până-n seara asta, sărmane inimi frământate, nu au putut să știe niciodată atât...

JOI: Cina și arestarea

Ziua se deschide cu o conversație: Unde voiești să-Ți pregătim ca să mănânci Paștele? – întrebară ucenicii. Marcu și Luca descriu Joia Mare ca prima zi a Azimilor, timp în care are loc sacrificarea mielului. Matei o numește la fel. Ioan însă prezintă lucrurile mult mai exact din punct de vedere procedural. El face diferența cuvenită între Paște și Sărbătoarea Azimilor. Doar că, în vremea...

La masă cu ai Săi

Destinul pământesc al Domnului intră în linie dreaptă. Zilele ce s-au scrusc de la intrarea Sa în Ierusalim au fost de-e dreptul tumultoase. Liderii religioși Îl urau la culme și căutau prilejul să pună mâna pe El. Isus, pe de altă parte, știa că-I venise ceasul. Cum va spune mai târziu, acest ceas era tocmai argumentul întrupării. De aceea a venit, ca să moară pentru omenire. Pe înserate, ia doi...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.