Eticheta

cărți creștine

c

Dezideratul suprem al vieții

Am fost creați pentru închinare. Iar dacă așa stau lucrurile, dacă e atât de prețioasă, aceasta trebuie orientată spre Cineva care merită. Ființa noastră, cu cea din urmă fibră a ei, simte nevoia de a transcende până și cele mai minunate împrejurări ale vieții. Există o abnegație a inimii, o trăire covârșitoare care ne poartă spre un orizont de deasupra noastră. Creștinismul percepe acest...

Vedere trupească, vedere duhovnicească

Nu te lua după ce văd ochii. Căci ochii văd cele de  deasupra, nu cele din adânc; văd veșmântul, nu  miezul; văd actorul, nu omul; văd omul, nu pe  Dumnezeu. Mintea binecuvântă vede ceea ce  ochiul nu poate vedea; vede adâncurile de sub suprafață, vede miezul de sub veșmânt, vede omul de  dincolo de actor, și pe Dumnezeu dincolo de om...

Arta de a scoate ce e mai bun din oameni

Evanghelicii români sunt deja familiarizați cu John Ortberg. Majoritatea cărților lui sunt publicate la noi în cele mai bune condiții grafice. Mai puțini știu însă de soția lui: Nancy Ortberg. Director executiv la „Transforming the Bay with Christ” și cofondator al „Teamworx2”, Nancy este o excelentă scriitoare pe probleme legate de conducere sau, cum deja se tot spune, leadership. O dovadă a...

Minunându-ne de atotputernicia lui Dumnezeu

Omul să contemple întreaga natură în toată grandoarea şi prestanţa sa: să-şi îndepărteze privirile de la lucrurile care-l înconjoară. Să privească strălucitoarea lumină ca o lampă eternă luminând universul; pământul să i se pară ca un punct faţă de acest uriaş cerc pe care astrul îl descrie şi să se minuneze că acest uriaş cerc nu e decât un punct extrem de neînsemnat faţă de cel pe care astrele...

„Credința își convertește întotdeauna epoca”

Asia și lumea antică aveau aerul că sunt prea bătrâne ca să moară. Creștinătatea a avut un destin complet opus. Ea a trecut printr-o serie de revoluții, iar creștinismul a murit în fiecare. De multe ori a murit și s-a ridicat din morți fiindcă avea un Dumnezeu care cunoștea drumul afară din mormânt. Însă primul fapt extraordinar care marchează această istorie este următorul: Europa a fost...

Iubirea veghetoare a lui Dumnezeu

Când este o mamă mai mult lângă copilul ei? Noaptea, când acesta este bolnav. Întunericul e deplin, pentru ca micuțul adorat să-și găsească mai ușor somnul. Cea mai slabă lumină a fost și ea discret acoperită. Copilul nu-și vede mama, e adevărat; la întunericul ce-l înconjoară se adaugă inconștiența și delirul. Dar chiar când nu e în stare să o recunoască, atunci mama e aproape de el; ea, mama...

Efectul Învierii lui Hristos

Când S-a sculat din morți în dimineața Învierii, Isus S-a sculat ca începutul lumii noi pe care Dumnezeul lui Israel intenționa dintotdeauna să o facă. Acesta e poate primul și cel mai important lucru care trebuie știut despre semnificația Învierii. (…) Relatările despre Isus cel Înviat… par să se refere la o persoană aflată acasă deopotrivă „pe pământ” și „în cer”. Și exact așa ceva...

„Venit-a ziua ciocnirii!”

Isus se urcă la Templu ca să nimicească Templul. Le va lăsa romanilor lui Titus truda de a-i dărma zidurile, de a-i sparge pietrăria, de-a pune foc clădirilor, de a-i prăda bronzul și aurul, de-a schimba în grămezi de pietre fumegânde măreața cetățuie a lui Irod. Dar Isus nimicește, a nimicit avuțiile pe care Templul cel trufaș le tot scoate în văzul oamenilor, cu pietrele-i așezate una peste...

„Ca bucurie Biserica a biruit în lume”

În această lume Hristos a fost respins. El era expresia desăvârșită a vieții așa cum a voit-o Dumnezeu. Viața fragmentată a lumii a fost unificată în viața Lui; El era bătaia inimii acestei lumi, și lumea L-a omorât. Dar în acel act ucigaș, lumea însăși a murit. Ea a pierdut ultima șansă de a deveni raiul pentru care Dumnezeu a creat-o. Noi putem continua să producem bunuri materiale noi și mai...

„Cred și, prin urmare, aștept!”

„Aștept” sau „Aștept cu nerăbdare”, aceasta indică transformarea credinței mele într-o stare activă care pătrunde ființa mea lăuntrică și îmi definește viața într-un fel sau altul. Cred și, prin urmare, aștept. Caut spre cele în care cred. Așteptarea este aici dezvăluită ca orientare a credinței, ca o lucrare a credinței, iar credința este dezvăluită ca sursa aceste așteptări. Cuvântul „Aștept”...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.