[1] Un punct central al tradiției teologice creștine primare este ceea ce s-a numit viziunea „liniară” a istoriei: convingerea că istoria are un început și un sfârșit, ambele bazate pe planul și puterea lui Dumnezeu… Apologeții din secolul al VI-lea au contestat teoriile platonice despre veșnicia lumii. Pentru a exista o istorie a mântuirii, timpul trebuie să-și aibă limitele și trebuie să...
Un lucru este clar de la începutul literaturii creștine: nădejdea în viitor este o dimensiune inseparabilă, integrală a credinței creștine și condiția intrinsecă pentru posibilitatea acțiunii responsabile în lume… Nădejdea, pentru ucenicul creștin, este legătura indispensabilă dintre credință și iubire: afirmarea posibilităților reale pentru lume și pentru om, conștientizarea unei...
Chiar așa, cum a fost la început? Când apostolii erau în plină putere, când străbăteau Imperiul Roman de la un capăt la altul și predicau Evanghelia, cum era? Dar credincioșii cum se raportau la ei? Au existat oare momente de criză sau totul a mers lin, ca-ntr-un vis frumos? Avem informații concludente despre timpurile acelea sau putem doar să ne imaginăm? Iată întrebări la care fiecare generație...
Câtă forță sufletească în a sta drept printre ruinele neamului omenesc și a nu zace prăbușit alături de aceia care nu au credință în Dumnezeu! Trebuie mai degrabă să ne felicităm și să îmbrățișăm darurile prezente, fiindcă, atâta vreme cât noi ne afirmăm cu tărie credința și, suferind pentru Hristos, mergem pe calea îngustă a Lui, vom primi răsplata acestei vieți întru credință, El însușii fiind...
Vrei să-mi spui că Noe era drept, că era desăvârșit în neamul lui, că nu mai era nimeni ca el între toți oamenii? Dar ca Pavel nu mai era nimeni între oameni! Noe s-a mântuit numai pe el cu copiii lui. Pavel însă, când potop mai cumplit decât potopul de pe vremea lui Noe a cuprins lumea, n-a bătut câteva scânduri unele lângă altele, n-a făcut corabie, ci, în loc de scânduri, a alcătuit epistole...
Perioada „Bisericii primare” (sau, în orice caz, a „Bisericii vechi”) s-a încheiat cu acceptarea creștinismului ca „religie legal permisă (religio licita)” de către împăratul Constantin I în 313, și apoi prin adoptarea sa legală drept religie oficială stabilită a Imperiului Roman de către Teodosie I în 380. Pentru istoria monahismului occidental, care a avut și el un rol în dezvoltarea crezurilor...
Dă-ne, Doamne, să nădăjduim în Numele Tău, dintâiul izvoditor al întregii creații [Tu] Cel care ai deschis ochii inimii noastre spre a Te cunoaște pe Tine [drept] singurul Preaînalt întru cele preaînalte, [singurul] Sfânt Care Te odihnești întru cei sfinți; Cel Care smerești cutezanța celor trufași, Cel Care risipești gândurile națiunilor, Cel Care îi înalți pe cei smeriți și pe cei înalți îi...
Cu greu ai fi găsit doi oameni ai diferiți decât ei. Tipologii diferite, Petru și Pavel au mărturisit totuși aceeași credință, chiar dacă au făcut-o în stiluri proprii. Diferiți din punct de vedere temperamental, dar și din punct de vedere formativ, acești doi mari stâlpi ai Bisericii au avut un impact uriaș. Particularitățile stilului fiecăruia nu sunt altceva decât dovezi subtile ale...
Pe vremea când în întreaga lume străluceau bisericile ca niște luciferi luminoși și pe când credința în Mântuitorul și Domnul nostru Iisus Hristos pătrundea biruitor la toate popoarele, diavolul, dușmanul binelui, care totdeauna s-a împotrivit adevărului și care a fost vrăjmaș neîmpăcat al mântuirii omului, a născocit tot felul de curse împotriva Bisericii. Dacă altădată a pus la cale împotriva...
Să îi punem înaintea ochilor noștri pe bunii apostoli: pe Petru, care, din pricina rivalității nedrepte, nu una, nici două, ci mai multe chinuri a suferit și, astfel, dând mărturie, s-a dus către locul de slavă ce i se cuvenea. Din rivalitate și vrajbă, Pavel a primit premiul pentru răbdarea [sa]. După ce a purtat de șapte ori lanțuri, după ce a fost pus pe fugă, după ce a fost bătut cu pietre...