Eticheta

biografia unui destin misionar

b

Lupta cu trupul

M-am gândit, astăzi, la legătura dintre păcat, trup și dorință. Dorința este, în esență, aceeași căutare de sine, aceeași mândri, întoarcerea trupului spre sine, spre propria sa auto-afirmare și satisfacere de sine. Așadar, smerenia adevărată este imposibilă fără o înfrângere a trupului și o spiritualizare a acestuia. Dar lupta cu trupul poate deveni, cu ușurință, mândrie și sursă de mândrie...

Despre (i)legitimitatea dialogului

Sunt tot mai convins de faptul că nimic, absolut nimic nu se realizează, nu se soluționează prin discuții, dispute, dezbateri – o aberație a zilelor noastre. Îți vine greu să-ți imaginezi pe Tolstoi, Rembrandt sau Shakespeare la vreun colocviu dedicat tendințelor artei contemporane. Tot ce convinge sau îi convertește pe ceilalți se dezvoltă în singurătate, într-o liniște creativă, niciodată în...

Dragoste, nu egalitate!

Egalitatea este bazată pe negarea oricăror distincții, dar pentru că ele există, dorința de egalitate ne cere să ne opunem acestora, să impunem egalitatea oamenilor și, ce este și mai rău, refuzarea acestor distincții care sunt esența vieții. Persoana – bărbat sau femeie – care tânjește după egalitate este deja golită și impersonală, deoarece o personalitate este alcătuită din ceea ce o distinge...

Europa și America în oglindă

După o zi plină în care am conferențiat la universitate, sunt, în sfârșit, singur. Mă gândesc: ce găsești în Europa și lipsește cu desăvârșire în America? Și, mai personal, ce mă atrage din America spre Europa și din Europa înapoi spre America? De obicei, se răspunde. Europa este cultură, rădăcini, tradiții. Acest răspuns este incomplet, unilateral, simplificat și incorect. Aș zice că în America...

„Am primit deja de la viață tot ce mi-am dorit; am învățat tot ce doream să învăț”

În timp ce mă plimbam, am discutat împreună cu L. despre bătrânețe și moarte. I-am spus că mi se pare uneori că am primit deja de la viață tot ce mi-am dorit; am învățat tot ce doream să învăț. Acesta este începutul bătrâneții și, crede eu, timpul pregătirii pentru moarte. Nu printr-o concentrare asupra morții, ci, din contră, prin purificarea rațiunii, a gândirii, a inimii, a contemplației și...

Fericirea și moartea

Frica de moarte vine din prea multă agitație și neliniște, nu din fericire. Când ne agităm prea mult și ne reamintim brusc de moarte, ni se pare cu totul absurdă, oribilă. Dar atunci când ajungem la pace și la fericire, privim moartea și o acceptăm într-o altă manieră. Pentru că moartea se află la un nivel mult mai înalt și pare înfricoșătoare doar atunci când este asociată frământărilor lipsite...

„Spiritualitatea întâlnită în biserică mă sperie…”

O credință puternică diminuează intensitatea problemelor. În acele rare momente, când prin religie se ajunge la Dumnezeu, nu mai există probleme, deoarece Dumnezeu nu este o poarte a lumii. În acele momente, lumea însăși devine viață în Dumnezeu, întâlnire și comuniune cu El. Lumea nu devine Dumnezeu, ci o viață fericită și îmbelșugată cu Dumnezeu. Aceasta este mântuirea lumii pregătită de către...

„Mă simt descurajat…”

Mă simt descurajat, dar nu în chestiunile familiale. Pot spune că sunt foarte fericit alături de familia și de copiii mei. Dar în chestiunile legate e Biserică, de situația ei, mă simt descurajat. Devin alergic la conținutul pseudo religios al Bisericii și al vieții ei, care mi se pare a fi tot mai mult o denaturare a… creștinismului. În același timp, sunt implicat și absorbit total de...

Ispita carierismului

Citind despre scriitori și despre mediul academic, am ajuns la o concluzie destul de plăcută, și anume aceea că nu am suferit niciodată de carierism: n-am trimis niciodată vreo carte cu semnătura mea, nici n-am căutat recenzii de carte. Am evitat întâlnirea oamenilor influenți care m-ar fi putut ajuta în „carieră”. N-am impus nimănui cărțile, articolele sau convingerile mele. Pot spune cu mâna pe...

Starea de blasfemie

Am discutat cu  femeie nespus de tristă. Soțul ei a părăsit-o. Fiul ei s-a alăturat unor hippy, a abandonat școala și a plecat de acasă. Fiica ei, în vârstă de doisprezece ani, este deprimată și ea. Totul este fără noimă. Femeia și-a pierdut interesul pentru meseria ei. Întuneric deplin, o stare de blasfemie. Pe măsură ce vorbeam, simțeam tot mai limpede caracterul demonic al tristeții. Simțeam...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.