Eticheta

antropologie

a

Destinul în șase cuvinte

Către toate direcțiile. Cum vei ști încotro s-o apuci? – acesta este titlul uneia dintre cărțile scrise de John Ortberg (Oradea: Scriptum, 2016). Deși lucrarea merită o recenzie în sine, mă rezum aici la o enumerare interesantă. Pornind de la o provocare ce venea din partea unei reviste online, autorul ne îndeamnă că ne punem viața în șase cuvinte. Nici mai mult, nici mai puțin! Să te...

Splendoarea creației lui Dumnezeu

Cerurile care se mișcă prin purtarea Sa de grijă în pace I se supun. Atât ziua, cât și noaptea își încheie cursul care le-a fost rânduit de către El, fără să se împiedice una pe alta. Din însărcinarea Sa, și soarele, și luna, și cetele de stele se rotesc în crugurile care le-au fost rânduite, în deplină-înțelegere, fără nicio abatere. Pământul cel purtător de rod, potrivit Voii Sale, face să...

„A fi viu înseamnă să exiști în relație cu altul”

A fi viu înseamnă să exiști în relație cu altul. Viața este comunicare în comuniune. Lipsa legăturilor și izolarea înseamnă moarte pentru toate vietățile. Viața se poate înțelege numai în comuniune, în legăturile existente cu mediul înconjurător, astfel încât fiecare realitate și fiecare ființă vie este manifestarea relațiilor, legăturilor sale în raport cu mediul înconjurător. Ca atare, apare...

Epicentrul ființei noastre

Numai un copil crede că trupul este totul. Dintre adulți, numai infantilii mai pot cultiva iluzia corporalității exclusive. Orice om cu o minimă reflecție asupra lui însuși știe din capul locului cum stau lucrurile. Ceva nedectectabil, dar central, se asunde în noi, un fel de nucleu dur al ființei. Funcțiile trupului depind de acest „ceva” care se sustrage unei analize ultime și pe care oameni l...

Azvârliți în deșertul maturității

Aceasta este, în opinia lui Scott Peck, consecința Căderii din Eden. Omul a fost obligat să facă mereu diferența între bine și rău, ba chiar să acționeze ca atare. Uciderea lui Abel este prima dovadă faptică a liberului arbitru. „Abel a fost ucis de Cain deoarece acesta din urmă a ales să nu gândească profund. Prin liberul arbitru alegem să gândim sau nu, să gândim profund sau superficial”...

Întrebarea săptămânii (23)

Cum ar trebui omul, făptură zămislită după chipul și asemănarea Domnului, să trăiască? Ce fel de trai este comparabil cu măreția și taina existenței? La ce dimensiune a existenței devine omul conștient de măreția și de seriozitatea vieții? Care sunt prilejurile în care el descoperă natura propriului său eu? Necesitatea diagnosticării și vindecării stării sufletului? Suntem regi ai universului ori...

„Dumnezeu se arată și se dăruiește omului”

Reflectând la fenomenul creștin, la ceea ce constituie efectiv realitatea creștină, m-am convins atât de-a lungul predării teologiei, cât și prin contactul cu credincioșii, că nu poate fi în nucleul său central o relație de comunicare, un raport de viață, de adevăr, de iubire între om și Dumnezeu. De fapt, evenimentul creștin se realizează din momentul în care omul primește în sine Cuvântul și...

„Omul este măsura tuturor lucrurilor”

Contrar opiniei populare, afirmația nu-i aparține lui Descartes. Da, a fost folosită în perioada iluministă până la intoxicare, dar ea aparține unui filozof antic pe nume Protagoras. Clasificat, de Platon, în rândul sofiștilor, Protagoras este un filozof presocratic. Este considerat, îndeobște, primul filozof profesionist, gânditorul care a ridicat filozofie la un alt nivel de receptivitate. Până...

„Am lucrat pentru a ajuta să crească Pomul Cunoștinței”

Am lucrat pentru a ajuta să crească Pomul Cunoștinței, iar fructele pe care acesta ni le-a dat se numesc concepte și teorii. Or, ceea ce desemnează conceptul este privat de orice existență. Omul nu există, ceea ce există cu adevărat sunt ființe din carne și sânge care nu se asemănă între ele. Conceptele nu se găsesc decât în dicționare, niciodată în viață, nu putem întâlni, atinge, iubi un...

„Inși așa și-așa”

Mult mai ușor e să înfățișezi caractere de mare calibru: n-ai decât să împrăștii din gros culorile pe pânză, să zugrăvești ochii negri și arzători, sprâncenele stufoase, fruntea brăzdată de o zbârcitură, pelerina neagră sau purpurie, ca focul, aruncată peste umăr și portretu-i gata; dar toți acești oameni, de care-i plină lumea, care la prima vedere seamănă foarte bine unii cu alții, însă, când...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.