Orice om are nevoie de un spațiu unde să se simtă protejat, în siguranță și dorit. Orice om tânjește după un loc unde să se poată destinde și unde să se poată simți el însuși. În cazul ideal, casa părintească a fost un asemenea loc. Dacă ne-am simțit acceptați și iubiți de părinții noștri, atunci am avut un cămin cald. Casa noastră era acel „acasă“ după care tânjește orice om: un sălaș care îți...
Nu vi se face câteodată, iarna, celor ce aveți calorifer, dor de foc? De un foc de sobă, cu lemne care să pâlpâie și să trosnească în vâlvătăi dionisiace? Toate simțurile, îmbătate, se împărtășesc din viața arzătoare ce dănțuie pe vatra deschisă. Auzul aromește în cântecul buștenilor. Ochii se iluminează de fantasticul joc de salamandre al flăcărilor în rochii de mătase aprinsă. Pielea se...
Prima persoană ivită în fața ochilor mei pe această lume a fost tatăl meu. Dintotdeauna mi-am închipuit memoria omului ca banda unei pelicule pe care se înregistrează, ca într-un film, toate imaginile vieții, din leagăn până la mormânt. Ca o cameră de luat vederi, ochiul înregistrează automat tot ceea ce apare în câmpul obiectivului său. Memoria nu păstrează decât imaginile și scenele interesante...
Deseori mi s-a întâmplat ca în drumurile mele să întâlnesc oameni deosebiţi, care mi-au oferit nu numai o carte de vizită, o adresă sau un număr de telefon, ci şi făgăduinţa prieteniei. Recunosc că în păstrarea unor astfel de legături nu întotdeauna am făcut selecţia cea mai bună. A fost chiar un timp când în urma unei călătorii aruncam la coş toate hârtiuţele de acest fel, sâcâit de gândul că...
Ceea ce vă ofer nu e decât o pregustare. Preotul și clasicistul Ioan-Florin Florescu ne pune la dispoziție, prin intermediul Editurii Polirom, un Jurnal scoțian. Este retrospectiva ultimilor ani (începând cu 2011) când, sub auspicii sensibile, a părăsit România pentru a-și trăi propria diasporă scoțiană. Sunt în plină lectură a cărții, dar mi-a atras atenția felul cum își descrie relația cu mama...
La 6 martie 1927 se năștea, în Columbia, scriitorul Gabriel García Márquez. Este oportun să ne aducem aminte de acest amănunt, mai cu seamă că e vorba de un laureat Nobel. A obținut premiul Nobel pentru Literatură în anul 1982, o distincție care încununa o creație literară amplă. Adept al curentului realismului magic, nuvelele și romanele sale sunt o combinație reușită de fantastic și real. Pe...
Îmi amintesc următoarea scenă: era iarnă, în casă este foarte cald, mama stă în fotoliu lângă calorifer, iar eu, încălecat pe o pernă uriașă (sunt foarte mic), roșie, pe care mă bâțâi de parcă aș călări sau aș naviga pe valuri înfuriate, vorbesc continuu și pasionat. La întrebarea mamei ce fac nu răspund „cutare lucru”, ci „îmi povestesc aventurile”. (…) Pentru mine viața trebuia să aibă...
Biata mea mamă era atât de credincioasă, și am înțeles acest lucru după tot ce făcea pentru mine, și îi sunt profund îndatorat, fiindcă Dumnezeu mi s-a dăruit prin intermediul ei; în fiecare seară, venind să mă învelească sub pături – sunt amintiri între vârsta de cinci ani și momentulu plecării mele la seminar (împlineam zece ani) -, nu uita să-mi spună: Să ne gândim la cei sărmani; Să ne...