Eticheta

Alexander Schmemann

A

Postire și împărtășire

În textele creștine timpurii vedem transformarea zilelor de miercuri și vineri în zile de post. Acest fapt ridică două întrebări: una privind motivul pentru diferențierea acestor zile; cealaltă privind ritmul și semnificația postirii în Tradiția timpurie. Până foarte recent a existat opinia larg răspândită că aceste zile au fost stabilite în opoziție cu zilele de post iudaic – luni și joi ...

Lupta cu trupul

M-am gândit, astăzi, la legătura dintre păcat, trup și dorință. Dorința este, în esență, aceeași căutare de sine, aceeași mândri, întoarcerea trupului spre sine, spre propria sa auto-afirmare și satisfacere de sine. Așadar, smerenia adevărată este imposibilă fără o înfrângere a trupului și o spiritualizare a acestuia. Dar lupta cu trupul poate deveni, cu ușurință, mândrie și sursă de mândrie...

Despre (i)legitimitatea dialogului

Sunt tot mai convins de faptul că nimic, absolut nimic nu se realizează, nu se soluționează prin discuții, dispute, dezbateri – o aberație a zilelor noastre. Îți vine greu să-ți imaginezi pe Tolstoi, Rembrandt sau Shakespeare la vreun colocviu dedicat tendințelor artei contemporane. Tot ce convinge sau îi convertește pe ceilalți se dezvoltă în singurătate, într-o liniște creativă, niciodată în...

„Ca bucurie Biserica a biruit în lume”

În această lume Hristos a fost respins. El era expresia desăvârșită a vieții așa cum a voit-o Dumnezeu. Viața fragmentată a lumii a fost unificată în viața Lui; El era bătaia inimii acestei lumi, și lumea L-a omorât. Dar în acel act ucigaș, lumea însăși a murit. Ea a pierdut ultima șansă de a deveni raiul pentru care Dumnezeu a creat-o. Noi putem continua să producem bunuri materiale noi și mai...

„Cred și, prin urmare, aștept!”

„Aștept” sau „Aștept cu nerăbdare”, aceasta indică transformarea credinței mele într-o stare activă care pătrunde ființa mea lăuntrică și îmi definește viața într-un fel sau altul. Cred și, prin urmare, aștept. Caut spre cele în care cred. Așteptarea este aici dezvăluită ca orientare a credinței, ca o lucrare a credinței, iar credința este dezvăluită ca sursa aceste așteptări. Cuvântul „Aștept”...

Fericirea și moartea – o prietenie definitivă

Frica de moarte vine din prea multă agitație și neliniște, nu din fericire. Când ne agităm prea mult și ne reamintim brusc de moarte, ni se pare cu totul absurdă, oribilă. Dar atunci când ajungem la pace și la fericire, privim moartea și o acceptăm într-o altă manieră. Pentru că moartea se află la un nivel mult mai înalt și pare înfricoșătoare doar atunci când este asociată frământărilor lipsite...

Dragoste, nu egalitate!

Egalitatea este bazată pe negarea oricăror distincții, dar pentru că ele există, dorința de egalitate ne cere să ne opunem acestora, să impunem egalitatea oamenilor și, ce este și mai rău, refuzarea acestor distincții care sunt esența vieții. Persoana – bărbat sau femeie – care tânjește după egalitate este deja golită și impersonală, deoarece o personalitate este alcătuită din ceea ce o distinge...

„Nu școala, nici chiar biserica, ci casa!”

Casa și familia constituie cea dintâi și cea mai importantă arie a vieții creștine, a aplicării principiilor creștine la viața de  zi cu zi. Nu școala, nici chiar biserica, ci casa, căminul constituie, cu siguranță, adevăratul stil și spirit al vieții de familie, care ne conturează viziunea asupra lumii, care formează în noi acea orientare fundamentală de care putem să nici nu fim conștienți...

Europa și America în oglindă

După o zi plină în care am conferențiat la universitate, sunt, în sfârșit, singur. Mă gândesc: ce găsești în Europa și lipsește cu desăvârșire în America? Și, mai personal, ce mă atrage din America spre Europa și din Europa înapoi spre America? De obicei, se răspunde. Europa este cultură, rădăcini, tradiții. Acest răspuns este incomplet, unilateral, simplificat și incorect. Aș zice că în America...

„Am primit deja de la viață tot ce mi-am dorit; am învățat tot ce doream să învăț”

În timp ce mă plimbam, am discutat împreună cu L. despre bătrânețe și moarte. I-am spus că mi se pare uneori că am primit deja de la viață tot ce mi-am dorit; am învățat tot ce doream să învăț. Acesta este începutul bătrâneții și, crede eu, timpul pregătirii pentru moarte. Nu printr-o concentrare asupra morții, ci, din contră, prin purificarea rațiunii, a gândirii, a inimii, a contemplației și...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.