uzanc narasumber seminar nasional novel online seutas tali code security hacker indonesia komunitas it berita terbaru hari ini kabar banten radar banten hari ini aplikasi online shop jasa pembuatan website jasa seo model baju batik baju muslim couple baju busana muslim service komputer teknisi komputer service laptop jakarta paket internet murah provider internet terbaik di indonesia usaha warnet cara memakai hijab kerudung jilbab apa itu hosting hosting termurah free hosting jual dvd bokep jual dvd bokep murah jasa download kebaya modern sandal wanita busana muslim bokep download video bokep download video bokep korea anis merah download gratis suara kenari suara kenari mp3 free download ternak lele lele sangkuriang budidaya lele dota wallpaper gosugamers dota 2 dota 2 market wallpaper dota dota 2 wallpaper dota 2 update anyaman pandan topi bambu pengrajin topi
haji dan umrohbiro haji dan umroh pluspaket haji dan umroh plus wisata di bantenliburan ke pantaipaket tour travel banten umroh serangbiro umroh pluspaket haji dan umroh berita bantenrakyat bantenpendekar banten okezonejual mobil bekastoko online gratis komunitas itstaff executive komunitas hacker bangdjocerita dewasafoto abg bugil serang kota terpupuskan jasa seo sewa mobil murah jakarta jasa mobie tangsel tampilan bagus belajar seo seo murah dota 2 indonesia ternak lele google bot Data Maya dealer motor bekas prabotan rumah kicau burung verza indonesia community digital telekomunikasi dihina telekomunikasi kursus seo wajar aja pantai sawarna pantai anyer liburan ke pantai seo jakarta terpusatkan appacer orang sunda xone shop indonesia perabotan rumah resep makanan distributor tas rangsel pantai tanjung lesung jual tinta printer kota rambah emping banten jual rumah info loker kali gua

Biblice

Cea mai ciudată dimineață

gmocan : 16 aprilie 2017 6:04 : Biblice

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Gerhard Maier, analizând prima arătare a lui Hristos, potrivit Ioan 20.1-10, numește acea dimineață: cea mai ciudată din istorie. De ce? Pentru că a fost o dimineață a DEZAMĂGIRII, apoi a NEDUMERIRII și, în cele din urmă, o dimineață a primei presimțiri a CREDINȚEI. Întâi e valea, apoi piscul cel înalt și maiestuos. Întâi e agonia, apoi vindecarea și vitalitatea. Maria Magdalena parcurge, în sensul acesta, întregul traseu: de la dezamăgire la credință. După ce disperarea îi sfredelește inima și neputința la fel, această femeie care a fost alături de Domnul din ziua eliberării ei până în ultima, plânge lacrimile bucuriei. După ce le-a plâns pe cele ale durerii, iat-o acum, față în față cu Hristosul ei iubit, exprimându-și întreaga devoțiune.

Un asemenea parcurs și, mai ales, un asemenea deznodomânt vă doresc tuturor. Pentru cei care, din diferite motive, ne-am oprit la jumătatea drumului, să ne ridicăm și să mergem înainte. În grădină, gentil și suveran, Hristosul cel înviat ne așteaptă pe fiecare dintre noi. După ce am trecut prin toate stările posibile, după ce am mușcat din fructul amar al propriei agonii, să trecem pragul entuziasmului deplin. Să trăim ceva inedit, însă atât de autentic și necesar. Credința să ne sporească în inimă și chipul să ni se preschimbe ca al îngerilor. Învierea lui Hristos să ne copleșească în modul cel mai profund cu putință. Și – după cum ne îndemna cândva Dumitru Stăniloae – „să trăim într-o stare continuă de înviere.”

HRISTOS A ÎNVIAT!

Leave a response »

Mană din cer

gmocan : 4 martie 2017 12:28 : Biblice

mana

Dar eu spun că și astăzi Domnul plouă mană din cer. Căci cerești sunt aceste spuse care ni s-au citit, și de la Dumnezeu au coborât cuvintele care ne-au fost citite cu voce tare, și de aceea noi suntem cei care am primit o astfel de mană: nouă mereu ni se dă mană din cer. Acei nefericiți se tânguiesc, suspină și se consideră nenorociți fiindcă nu sunt vrednici să primească mană, așa cum au primit-o părinții lor. [Cf. In. 6,13] Căci ei nu mănâncă niciodată mană: ei nu o pot mânca fiindcă este „fină ca sămânța de coriandru și albă ca neaua”. [Cf. Ex. 16,14.31] Căci ei nu percep în cuvântul lui Dumnezeu nimic fin, nimic subtil, nimic duhovnicesc, ci totul este gros și îngroșat: Căci inima acelui popor s-a îngroșat. [Is. 6,10]. (…)

Așadar, dacă tu vrei să mănânci mană, adică dacă dorești să primești cuvântul lui Dumnezeu, să știi că el este fin și foarte subtil, ca sămânța de coriandru. Căci are în el și ceva din legume, prin care îi poate hrăni și restabili pe cei neputincioși. Are și ceva riguros, rece: de aceea este ca neaua. Are însă foarte multă strălucire și dulceață: ce este mai strălucit, mai luminat decât învățătura divină? Ce este mai dulce, mai suav decât spusele Domnului, care întrec mierea și fagurele? [Cf. Ps. 18,11].

Excerpt From: Origen. “Omilii si adnotari la Exod. Editie bilingva.” iBooks.

Leave a response »

Netulburați în fața Faraonului

gmocan : 4 martie 2017 11:21 : Biblice

download

Astfel, să nu fim tulburați peste măsură dacă mireasma noastră i se pare groaznică faraonului. Căci virtutea este un lucru groaznic, din perspectiva viciilor. Ba mai mult, după cum Scriptura spune că Moise a stat ferm48 în fața faraonului, să stăm și noi dinaintea faraonului, [Ex. 8,20; 9,13] să nu îngenunchem și nici să ne înclinăm! (…)

Căci cu cât noi vom sta mai hotărât și mai puternic, cu atât mai slab și mai neputincios va fi faraonul. Dacă însă noi vom începe a fi slabi sau îndoielnici, el se va face mai puternic și mai hotărât împotriva noastră. (…)

“Să acționăm, așadar, cu credință întreagă, ca nu numai să fugă de noi, dar și să fie zdrobit Satana sub picioarele noastre, [Cf. Rom. 16,20] după cum și faraonul a fost scufundat în mare și a dispărut în adâncul abisului. Iar noi, dacă vom ieși din Egiptul viciilor, [Cf. Ex. 15,4 sqq.] vom călca pe valurile veacului ca pe o cale bătătorită, prin Iisus Hristos, Domnul nostru.

(Fragment din Omilii si adnotari la Exod, de Origen – Iași: Polirom, 2006, iBooks)

Leave a response »

Faraonul, părinții și copiii

gmocan : 4 martie 2017 11:12 : Biblice

7

Nici tu, dacă te temi de Dumnezeu, nu îndeplinești porunca regelui Egiptului. Căci el îți ordonă să trăiești în delicii, să iubești acest veac, să tânjești după cele prezente. Tu, dacă te temi de Dumnezeu, dacă îndeplinești slujirea moașei în cazul sufletului tău, dacă dorești să-i aduci mântuirea, nu faci acestea, ci lași în viață partea bărbătească ce este în tine: tămăduiești și îngrijești omul tău cel lăuntric și îi cucerești, prin fapte și gânduri bune, viața veșnică. (…)

Luați seama ce poruncește alor săi conducătorul acestei lumi [Cf. In. 16,11]: să ne răpească pruncii ca să-i arunce în fluviu și, întinzându-le capcane, în continuu, încă din fragedă pruncie, să-i smulgă, când vor atinge prima oară sânii Bisericii, să-i îndepărteze, să-i urmărească și să-i afunde în valurile și furtunile acestui veac.

(Fragment din Omilii si adnotari la Exod, de Origen – Iași: Polirom, 2006, iBooks)

Leave a response »

O sămânță aruncată în pământ

gmocan : 4 martie 2017 11:01 : Biblice

semanatul

Fiecare cuvânt al Scripturii divine îmi pare asemenea unei semințe care, odată aruncată în pământ, renăscută în spic sau în altceva de acest fel, se ramifică înmulțit, și aceasta cu atât mai mult cu cât un agricultor iscusit va dedica mai multă muncă semințelor ori se va bucura de avantajul unui pământ mai fertil. (…) La fel se va întâmpla, dacă va găsi un îngrijitor atent și priceput, și cu acest cuvânt, care tocmai ni s-a citit din Cărțile sfinte: deși la prima vedere se arată mic și neînsemnat, el se transformă în copac dacă începe să fie îngrijit și tratat cu îndemânare duhovnicească. El se ramifică, dând ramuri și crengi, astfel încât să poată veni dialecticienii și retorii acestei lumi, [Cf. 1Cor. 1,20] care, cu aripi ușoare, asemenea păsărilor cerului, urmăresc cele înalte și arzătoare numai cu clinchet de cuvinte și, captivi în raționamente, ar dori să locuiască în aceste ramuri, în care nu există eleganță a discursului, ci temeiul vieții.

(Fragment din Omilii si adnotari la Exod, de Origen – Iași: Polirom, 2006, iBooks)

Leave a response »

Cuptorul, grătarul și tigaia

gmocan : 3 martie 2017 23:07 : Biblice

maxresdefault

Orice jertfă de mâncare coaptă în cuptor, gătită pe grătar sau în tigaie să fie a preotului care a adus-o. (Lev. 7.9)

Text scurt, amănunte tehnice. Lectura avansează fără nicio tresărire atâta vreme cât detaliile sunt parcă dintr-o altă lume. Fără a recurge la alegorie, fără a încerca să încarci cu semnificații spirituale aceste elemente, totul devine lapidar și fără sens. Nu și pentru Origen însă. Ascultați-l și meditați:

Astfel, trei sunt cele în care spune că trebuie pregătite sacrificiile: în cuptor, în tigaie, pe grătar. Consider că cuptorul, urmând forma lui, le semnifică pe cele mai adânci și pe cele de nespus din Scripturile divine, tigaia le semnifică pe cele care, dacă sunt întoarse adesea și de multe ori, pot fi înțelese și explicate, iar grătarul pe cele ce sunt fățișe și pot fi văzute fără vreun obstacol. Căci adesea, am spus-o deja, în Scrierile divine se găsește un întreit mod al înțelegerii: istoric, moral și mistic, de unde am înțeles că se află în ea și trup, și suflet, și duh. Această triplă dispoziție a înțelegerii indică tripla formă a sacrificiilor.

Fragmentul e din Omilii și adnotări la Levitic și conține, după cum observați, o triadă hermeneutică de toată frumusețea. Simbolistica și metoda își dau mâna, logodindu-se în textul lui Origen. Caracterul istoric, moral și mistic al Scripturilor este întărit prin intermediul unor elemente la care nu ne-am așteptat.

Știu că hermeneutica noastră modernă se simte jenată în fața alegoriei. Mai știu că noi, ca evanghelici, promovăm o interpretare „exactă” a textelor, derapând adesea într-o rigiditate cre nu mai trebuiește nimănui. Poate n-ar fi rău să ne mai intersectăm și cu astfel de perspective. Măcar așa… pentru diversitate.

Leave a response »

Cel mai vechi papirus noutestamental

gmocan : 21 ianuarie 2017 20:35 : Biblice

manuscrisulPrimul papirus cu textul Noului Testament a fost descoperit în anul 1844 și a văzut lumina tiparului în 1868. Este vorba despre un manuscris datând din anul 325, cel mai vechi manuscris complet al Noului Testament.

Isprava îi aparține biblistului german Constantin von Tischendorf (1815-1874) și s-a numit de atunci încoace: Codex Sinaiticus (datorită Mănăstirii Sfânta Ecaterina de la Sinai, unde a fost descoperit).

Tischendorf s-a născut în Lengenfeld (Saxonia), ca fiu de medic. Înainte de 1834 a avut o carieră strălucită la Universitatea de la Leipzig, unde a fost profund influențat de Georg Benedict Winer – unul dintre cei mai mari teologi protestanți germani specializați în studiul lingvistic al Noului Testament. În acest context s-a aplecat în mod deosebit asupra studiilor noutestamentale, devenind unul dintre cei mai mari specialiști în acest domeniu.

Codexul menționat se găsește la Biblioteca Britanică din Londra, deși poate fi accesta și în variantă digitalizată pe internet.

1 Comment »

Elisabeta și Maria

gmocan : 23 decembrie 2016 23:44 : Biblice

00000000000000027

Una era în vârstă (Elisabeta), cealaltă foarte tânără (Maria). Una purtând în pântece un fiu promis de Dumnezeu, cealaltă purtându-L pe însuși Dumnezeu. Philip Yancey a găsit cuvintele potrivite când a spus: „întreg ținutul vorbește despre însănătoșirea pântecelui Elisabetei, pe când Maria e nevoită să ascundă rușinea miracolului petrecut cu ea.” Și chiar așa a fost. Prima putea să reunească în juru-i întreaga familie, cealaltă era nevoită să apuce drumul solitudinii și-al contemplării. Părinții Bisericii ne-au lăsat pagini memorabile despre această atitudine a Mariei, o interiorizare opusă vârstei și care uimește de-a lungul secolelor.

Dar, în ciuda diferenței de vârstă și de împrejurare, cele două se pot bucura laolaltă. Părtășia lor este exemplară și atinge culmi nebănuite. Experiența (Elisabeta) întâlnește inocența (Maria), iar evenimentul naște o relație specială. Într-o lume adâncită în ale ei, în mijlocul indiferenței generale, viitoarele mame împărtășesc lacrimi și cuvinte. Cele două femei atât de diferite una de cealaltă reușesc să atingă un nivel de comunicare pe care putem s-o intuim doar. Cum a fost acest lucru posibil? Ce liant lega cele două inimi într-o asemenea măsură încât detaliile să nu mai conteze? Care a fost, de fapt, locul nevăzut de întâlnire dintre ele și cum s-a produs sudura sufletească? Oricâtă psihanaliză am face asupra femomenului, oricâte explicații raționale am căuta, suntem nevoiți să recurgem la argumentul ultim: așteptarea lui Hristos era secretul.

Așa cum avea s-o spună în 1946 un distins teolog (Oscar Cullmann), „Isus Hristos este centrul istoriei din toate punctele de vedere. În jurul Lui graviteză toate celelalte evenimente, aliindu-se în chip providențial până la sfârșitul lumii.” Cele două femei – una celebră, cealaltă anonimă – au intuit toate acestea nu atât cu mintea, cât cu inima. Au atins o formă de cunoaștere superioară pe care, și azi, puțini o ating. Injectați de pozitivism, tot mai contemplativi în raport cu avântul tehnologic, am vrea ca și credința să se epuizeze în silogisme. Dar asta nu se poate. Cine dorește trăiri de înaltă ținută și părtășii cerești aici pe pământ, trebuie să cultive o sfântă și smerită așteptare. Trebuie să țină seama de Revelație și s-o accepte cu ultima fibră a ființei. Abia apoi vom vedea cum toate se leagă și cum, paradoxal, până și viața noastră pământească are sens. Pentru că realitatea cotidiană este preluată de cea divină și hrănită cu seva unei alte lumi. Să ne întâlnim mereu în duhul celor două născătoare atât de diferite, însă atât de autentice.

1 Comment »

Destinul în șase cuvinte

gmocan : 23 decembrie 2016 20:23 : Biblice

6a00d8341c692c53ef010536923b7d970b-800wi

Către toate direcțiile. Cum vei ști încotro s-o apuci? – acesta este titlul uneia dintre cărțile scrise de John Ortberg (Oradea: Scriptum, 2016). Deși lucrarea merită o recenzie în sine, mă rezum aici la o enumerare interesantă. Pornind de la o provocare ce venea din partea unei reviste online, autorul ne îndeamnă că ne punem viața în șase cuvinte. Nici mai mult, nici mai puțin! Să te rezumi la o propoziție, dar fără să lași pe dinafară nimic din ce este esențial. Iată un demers pe cât de jovial, pe atât de intimidant. Dor când iei provocarea în serios îți dai seama că ai spune dar nu habar n-ai cum s-o faci.

John Ortberg încearcă „să se antreneze” pe câteva dintre personajele – reale sau ficționale – ale Sfintei Scripturi. Vă ofer această speculație deșteaptă fără să mai completez nimic. Merită aruncat o privire!

  • AVRAAM: „Părăsit Ur. Un copil. Încă râd.”
  • IONA: „Nu!” Furtună. Scufindat. Balenă. Regurgitat. „Da!”
  • MOISE: „Rug aprins. Bable piatră. Charlton Heston.” (n.n.: este vorba de numele de scenă al actorului John CHarles Carter, cunoscut în special pentru rolul jucat în filmul Ben-Hur, pentru care a primit și un Oscar; dar care l-a jucat și pe Moise într-un film biblic de succes)
  • ADAM: „Ochi deschiși, dar nu găsesc casa.”
  • ȘADRAC, MEȘAC ȘI ABED-NEGO: „Regele era încins. Cuptorul nu chiar…”
  • NOE: „Am urât ploaia. Am iubit curcubeul”
  • ESAU: „Cel puțin tocana a fost bună”
  • ESTERA: „Ochi dulci. Mardoheu, priceput. Israel, salvat.”
  • MARIA: „Iesle. Durere. Bucurie. Cruce. Durere. Bucurie.”
  • FIUL RISIPITOR: „Rău. Trist. Tată bucuros. Fratele furios.”
  • TÂNĂRUL BOGAT: „Chemare Isus. Plecat trist. Dar bogat.”
  • ZACHEU: „Cățărat dud. Scund, sărăcit, mai bucuros.”
  • FEMEIA ADULTERĂ: „Luat un bărbat. Lăsat jos pietre.”
  • SAMARITEANUL: „Am venit, am văzut, m-am oprit.”
  • PAVEL: „Damasc. Orb. Suferință. Scris. Schimbat lumea.”
Leave a response »

La plinirea vremii

gmocan : 13 decembrie 2016 11:29 : Biblice, Citate

postul-craciunului

Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.

(Gal. 4.4-5)

Lucrarea de pregătire a omului, în vederea plinirii vremii, s-a desfășurat pe două căi: prin trezirea sentimentului de vină, de culpabilitate, experiat de omenirea cufundată în păcat, precum și a conștiinței neputinței sale de a se salva singură, pe de o parte; și prin ivirea aspirației către un mântuitor, intuit în chip parțial, dar dorit cu egală intensitate de credincioșii tuturor religiilor, pe de altă parte. În cadrul aceste multiple revelații, mai mult sau mai puțin perceptibile, Israel se va bucura de o alegere specială, care va determina destinul său și îi va conferi o misiune unică.

(Din Iisus Hristos în lumina Sfintelor Evanghelii,

de Natalia Manoilescu-Dinu, București: Editura Bizantină, 2001, p. 11)

Leave a response »
« Pagina 1, 2, 3 ... 14, »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*