uzanc narasumber seminar nasional novel online seutas tali code security hacker indonesia komunitas it berita terbaru hari ini kabar banten radar banten hari ini aplikasi online shop jasa pembuatan website jasa seo model baju batik baju muslim couple baju busana muslim service komputer teknisi komputer service laptop jakarta paket internet murah provider internet terbaik di indonesia usaha warnet cara memakai hijab kerudung jilbab apa itu hosting hosting termurah free hosting jual dvd bokep jual dvd bokep murah jasa download kebaya modern sandal wanita busana muslim bokep download video bokep download video bokep korea anis merah download gratis suara kenari suara kenari mp3 free download ternak lele lele sangkuriang budidaya lele dota wallpaper gosugamers dota 2 dota 2 market wallpaper dota dota 2 wallpaper dota 2 update anyaman pandan topi bambu pengrajin topi
haji dan umrohbiro haji dan umroh pluspaket haji dan umroh plus wisata di bantenliburan ke pantaipaket tour travel banten umroh serangbiro umroh pluspaket haji dan umroh berita bantenrakyat bantenpendekar banten okezonejual mobil bekastoko online gratis komunitas itstaff executive komunitas hacker bangdjocerita dewasafoto abg bugil serang kota terpupuskan jasa seo sewa mobil murah jakarta jasa mobie tangsel tampilan bagus belajar seo seo murah dota 2 indonesia ternak lele google bot Data Maya dealer motor bekas prabotan rumah kicau burung verza indonesia community digital telekomunikasi dihina telekomunikasi kursus seo wajar aja pantai sawarna pantai anyer liburan ke pantai seo jakarta terpusatkan appacer orang sunda xone shop indonesia perabotan rumah resep makanan distributor tas rangsel pantai tanjung lesung jual tinta printer kota rambah emping banten jual rumah info loker kali gua

Artistice

Roada Duhului: o reprezentare vizuală

gmocan : 18 februarie 2017 16:50 : Artistice

roada

Priviți acest vitraliu! În timp ce vă întrebați cine sunt personajele reprezentate pe el, îngăduiți-mi să vă spun unde se află și cine l-a făcut. Biserica ce-l găzduiește se află în Dublin și se numește Christ Church Cathedral – un lăcaș de cult cu o istorie fascinantă. A fost realizat de Hardman & Co. în anul 1870, una dintre cele mai vechi bresle care s-a perpetuat până în anul 2008. Măiestria și creativitatea acestei reprezentări atrage până și ochiul nespecialistului, la fel cum se întâmplă cu toate celelalte lucrări.

Și acum personajele. În centru este Isus Hristos care reprezintă DRAGOSTEA, iar în jurul Lui sunt îngerii ce-I cântă Gloria in excelsis Deo. În sensul acelor de ceasornic îi avem pe:  Iov, reprezentând ÎNDELUNGA RĂBDARE, Ionatan, reprezentând CREDINCIOȘIA, Rut, reprezentând BUNĂTATEA și FACEREA DE BINE, Moise, reprezentând BLÂNDEȚEA și Ioan Botezătorul reprezentând TEMPERANȚA.

Cu o mică excepție, toate cele de mai sus reprezintă roada Duhului (Gal. 5.22-23), într-o reprezentare vizuală de excepție. Mi se pare interesant să asociezi aceste atribute spirituale unor personaje din Scriptură, chiar dacă variantele pot să difere de la un gânditor la altul. Bărbați și femei care depun mărturie de-a lungul Bibliei despre lucrarea Duhului în viața lor. Istoria depune și ea aceeași mărturie. Fiecare generație își are fireștii și duhovniceștii ei. De ce n-am fi noi din a doua categorie? De ce nu ne-am pune abilitățile la îndemâna Duhului, pentru a Se manifesta prin ele? Făcând acest lucru putem atinge culmi spirituale la care abia am visat înainte.

Leave a response »

Drama unei infidelități celebre

gmocan : 19 iulie 2016 18:41 : Artistice

hortensia

Ce zi fericită! Era 14 octombrie 1906 când Octavian Goga și-a unit destinul cu Hortensia Cosma. El – om de cultură de maximă notorietate, ea – fiică a celui mai de vază român transilvănean, Partenie Cosma. Totul părea desprins din poveste, iar apropiații erau în culmea bucuriei. Cei doi reprezentau, sub toate aspectele, cuplul ideal. Oricine îi privea putea observa o combinație fericită de noblețe și delicatețe, de grație și rigoare. Poetul i-a dăruit Hortensiei – lui Tani, cum o alinta – poezia O rază, cu dedicația: Miresei mele… Nunta s-a organizat la Sibiu dar, prin grandoarea evenimentului a căpătat proporții naționale. Elitele vremii au contemplat îndelung acest cuplu deopotrivă minunat și ilustru.

Cum era de așteptat, cei doi și-au dorit un copil. Aveau toate motivele să se imagineze părinți și să viseze la un moștenitor pe măsură. Hortensia a rămas însărcinat și a născut nu un copil, ci doi. Doamna Goga aducea pe lume gemeni… însă fără viață. Nu un moștenitor se stingea în prima zi de viață, ci amândoi. Nori grei se adunau deasupra acestui cămin fericit, iar încercarea se va dovedi prea grea.

Timpul însă cicatrizează rănile. Se încurajau cum puteau cei doi soți și, evident, se ajutau și cu bunăvoința prietenilor. Printre aceștia se număra o bună prietenă de-a Hortensiei, Veturia Triteanu. Fiică de preot, ea însăși căsătorită cu o față bisericească, n-a contenit în a-și folosi farmecele. Profitând de relația privilegiată ce-o avea cu familia, a început să-l seducă pe Octavian. Unii cred că a fost și un șantaj emoțional la mijloc. Se prea poate ca Veturia să-l fi informat greșit pe poet că poartă în pântece copilul lor, iar după ce planul a izbutit să-i spună, de fapt, adevărul. În fine, cu sau fără șantaj, Goga a fost slab. A cedat în fața dexterităților tipic feminine ale Veturiei, la început a avut cu ea o relație tăinuită, iar apoi s-a despărțit definitiv de Hortensia.

Se surseseră 14 ani de viață conjugală. Între timp, ambii soți dobândiseră o bună prestanță socială. Căsnicia lor părea inviolabilă, iar simpatia de care se bucurau atingea cote maxime. În afara dramei amintite, nimic nu părea să umbrească seninul vieții lor. Era ca-n Eden înainte de apariția șarpelui, adică o bucurie și-un entuziasm de scurtă durată. Uneltirile experimentatei artiste (Veturia), lipsa de scrupule și tupeul vecin cu mania, au transformat o frumoasă poveste de dragoste într-o ruină.

Cât de nociv e păcatul! Cât de dulce este infidelitatea pentru un bărbat care are doar funcție, cultură și farmec. Și cât de mizeră e viața pentru o femeie care-și urmărește interesele, oricât de meschine ar fi acestea. Tot ce a urmat după aceea nu mai are nicio relevanță în plan moral. Un legământ fusese călcat în picioare și inima unei femei trădate a început să sângere. E o agonie de care nu se va lecui toată viața, o înfrângere care întunecă bolta și răpește orice speranță. O lecție ilustră care trebuie cunoscută și din care să învățăm cele cuvenite.

Leave a response »

Verticalitate și ascensiune

gmocan : 6 aprilie 2015 18:01 : Artistice

Ne cunoaștem de ceva vreme. Nu ne-am întâlnit prea des, dar de fiecare dată a fost plăcut și util. Am regăsit în el un căutător sincer al esențialului, un iubitor de Dumnezeu fără infatuare și un fin observator al detaliilor. Sensibil și profund, așa cum îi stă bine unui adevărat artist, Liviu Mocan este unul dintre cei mai prolifici sculptori ardeleni.
Până la 26 aprilie, clujenii pot să admire o prestigioasă colecție de lucrări intitulată, sugestiv, Scara lumii. După cum știm, sculptorul are o profundă relație cu Dumnezeu și cu Scriptura. Fiecare element pe care-l propune are un substrat religios puternic. Privitorul este „obligat” să se înalțe cu gândul spre divin, să contempleze nevăzutele prin intermediul celor văzute. Întreaga operă a lui Liviu Mocan este o invitație la reculegere, o sugestie nobilă și necesară.
Într-o lume care se orizontalizează tot mai mult, minunate sunt aceste îndemnuri la reculegere. Chemarea artistului e altceva, într-o lume care ce devine tot mai redundantă și anostă. Așadar, nu putem decât să ne simțim privilegiați în fața unor asemenea provocări. Să le savurăm cu ochi deopotrivă atenți și binevoitori!

Leave a response »

Euharistia ca simbol al dărniciei

gmocan : 17 iunie 2014 0:23 : Artistice

daruire1Pentru iubitorii de artă, iată o sculptură cu adevărat reușită și expresivă. Este realizată de János Gyarmahy, unul dintre cei mai mari sculptori români ai momentului (n. 11.01.1955 în jud. Mureș). În prezent activează în Târgu-Mureș, fiind una dintre personalitățile îndrăgite ale urbei.

Piesele de plastică ale lui Gyarmathy se caracterizează prin desenul grotesc al figurilor, ce trasferă în contemporaneitate, într-un mod plin de umor, arhetipuri religioase și din mitologie. Plastica sa monumentală, plină de forță, este concepută într-o manieră clasică și probează o mare atenție față de detaliu.

Lucrarea din fotografie se numește Dăruire, este realizată din bronz și se bucură de o prețuire aparte din partea criticii, dar și a publicului larg. Forța cu care exprimă mesajul dorit este extraordinară. Având în centru elementele euharistice (pâinea și vinul), apoi deschiderea totală a inimii și pioșenia gestului, sculptura ne impresionează de-a dreptul. Mai mult, ea devine o invitație la altruism. Într-o lume dominată de individualism, unde egoismul pare calea cea mai facilă, mai sunt artiști care ne invită la o dăruire totală. Este acea deschidere totală față de semen, prin bunăvoința care trece de la teorie la faptă. Omul se pune pe altarul facerii de bine, dar nu cu o atitudine arogantă, ci cu un pronunțat simț al măsurii. Impresionant și motivator!

Leave a response »

Bucuria lucrurilor mărunte

gmocan : 10 februarie 2014 14:13 : Artistice

Vă ofer un interviu cu pictorul Ștefan Câlția. Filmat în cel mai frumos loc pentru artist – satul Șona – acest mic reportaj ne aduce mai aproape de Câlția omul. Aflăm despre micile lui bucurii, savurate însă cu o maturitate de invidiat. Este o invitație indirectă la normalitate, la un simț adecvat al măsurii.
Nimeni nu se îndoiește de talentul și de opera sa. Doar că, aici, avem mai mult decât atât. Avem un om de înaltă statură morală și sufletească. Un personaj cu care ne putem mândri ca români. Într-o lume ahtiată după senzații de tot felul, Câlția ne arată că se poate trăi frumos în oricare colț de Românie. Veți observa cum îi convinge pe conaționali despre însemnătatea culturii, despre hrana minții. E o prezență molipsitoare, un model pentru artiști și nu numai. Nu se lasă sedus de extravaganțe și mofturi, nu se mulțumește cu surogate. Un om în căutarea esențialului, un om vrednic de respect!

Leave a response »

Ultima exuberanță, ultimele flori

gmocan : 21 octombrie 2013 7:31 : Artistice

Avem aici una dintre ultimele picturi ale lui Vincent van Gogh, unul dintre pictorii cei mai zbuciumați pe care-i cunoaște istoria artei. Niciodată nu va mai picta flori și vegetație luxuriantă – o temă care-i fusese atât de dragă de-a lungul vieții.

Încercând să-l explice, Vincent îi scrie fratelui său, Theo: Imensa întindere a holdelor de grâu sub cerul tulbure și nu m-am sfiit să caut să exprim tristețea, singurătatea extremă. Este imaginea pe care-a avut-o în fața ochilor și în ziua dramatică a morții. Este ultima dată când redă vegetația, florile pe care le-a iubit atât de mult. Pastelurile se îmbină armonios, asigurând coloritul cu care pictorul ne-a obișnuit deja. Spațiul verde este circumscris în mod exemplar, clădirile din spate ancorându-l oarecum în realitatea urbană. O grădină plină de viață, care transmite privitorului o stare de bine și încântare. Și totuși cerul, acel cer tulbure – cum îl descrie van Gogh – trădează puternic depresia artistului. Planând asupra exploziei de culoare, cerul estompează prin culoarea lui întreaga bucurie. Este o imagine a tristeții existențiale, o chemare spre o solitudine ce va deveni patologică. Un tablou care spune aproape totul despre trăirile complexe ale pictorului și, mai ales, despre sfărșitul său iminent.

Leave a response »

Feștilele toamnei

gmocan : 13 octombrie 2013 23:02 : Artistice

Anotimpurile au fost o sursă de inspirație pentru artiști. Poeții nu s-au dat nici ei înapoi, alegându-și când unul, când altul. În acest registru putem integra și Cântec de toamnă, un fel de pastel scris cu măiestrie de Nichifor Crainic. După cum observăm din primul vers, feștilele toamnei sunt plopii galbeni. A lua arborii/copacii drept etalon pentru toamnă, e ceva uzual și des întâlnit atât în poezie cât și în proză. Iat-o cum sună:

Voi, plopilor galbeni, aprinse făclii

Ce ardeți în zarea deșartei câmpii

Înalte și fumegătoare feștile

De veghe la moartea frumoaselor zile!

Dar moartea cu aripi de ceață v-atinge

Când vântul vă bate și ploaia vă stinge,

Iar frunza târzie, din rară mai rară,

Stropește pământul cu picuri de ceară;

Stropește pământul încet, până când

Tulpinele goale-or rămâne-n curând,

Pe zarea deșartă a moartelor zile

Stând negre ca niște scrumite feștile.

Îngălbenirea frunzelor, căderea lor precum picurii de ceară, toate atestă venirea toamnei. Tulpinele golașe  rezonează lugubru cu zilele moarte, o imagine de un realism aproape fatidic. Dacă poezia se deschide cu arderea, încheierea se face cu scrum. E un fel de mistuire de-a lungul acestor versuri, un fel de descompunere a naturii, o abdicare. Întreg peisajul e trist, schilod și neîmbietor.

Iată o redare extrem de realistă a toamnei. Poetul nu-ți lasă nici măcar o fărâmă de speranță. Este aproape un sfârșit al lumii sau, mai bine zis, al naturii. Trebuie să subînțelegi tu, ca și cititor, că lucrurile sunt totuși firești și ciclice. Trebuie să duci logica anotimpurilor mai departe până ajungi la primăvară, pentru a te salva oarecum. Nu este o poezie liniștitoare, nu este o terapie ieftină, dar este o poezie profundă și suculentă. Metafora centrală, apoi figurile de stil și alte detalii estetice o recomandă și-o transformă într-o capodoperă.

 

2 Comments »

(Mi)cronică muzicală: Ileana de la Vâlcele

gmocan : 11 octombrie 2013 19:55 : Artistice

Se cântă mult și în toate felurile. Închinarea evanghelică abundă sub aspect muzical, iar faptul acesta nu e rău. Cuvintele și spiritul Noului Testament ne îndeamnă să o facem, experiența creștină o revendică de asemenea. Oameni de diferite vârste, cu pregătire sau nu, mai mult sau mai puțin talentați, se perindă prin fața microfoanelor pentru a ne încânta. Uneori reușesc, alteori nu. Sunt și situații ridicole sub aspect muzical, dar triumfătoare sub aspectul atitudinii. În fine, printre protagoniștii autohtoni, am descoperit un exponent mioritic: Ileana de la Vâlcele.
A depășit demult vârsta primei tinereți, este simplă după vorbă și după port, dar cu calități vocale remarcabile. Înfășurată într-o măhramă de prin părțile locului, sora Ileana are o prezență virtuală cum nu v-ați aștepta. Repertoriu este clasic, adică desprins din folclorul penticostal al zonei. Unele melodii, inevitabil, sunt preluate de la Oastea Domnului, însă puțini ascultători mai stau să le aleagă. În orice caz, străvechile caiete de cântări, doinele și plângerile ce le conțin, renasc în această voce de alto bine timbrată. Păstrătoare a unor cântece pe care mulți le-au uitat, ea reînvie o tradiție cu care au crescut părinții noștri. De apreciat pasiunea și seriozitatea cu care interpretează. Fără nici o reținere, fără frivolități, Ileana de la Vâlcele își cântă credința cu ardoare.
În comparație cu unii cântăreți ce ne abuzează adesea, prefer această variantă mioritică. Calea interpretativă pe care și-a ales-o e sigură și bine prizată de mulți. În spatele acestor cântece se află o credință simplă și pilduitoare. N-ar trebui să fim necruțători, ci dimpotrivă s-o privim cu candoare și apreciere. Datorită unor astfel de oameni, demni și originali, tradiția muzicală evanghelică încă dăinuiește. Dincolo de exotismul interpretei, să prindem mesajul ce-l transmite cu atâta entuzism.

2 Comments »

Unicitatea iubirii

gmocan : 5 octombrie 2013 6:51 : Artistice

L-am descoperit în urmă cu câteva zile, grație unei avizate recomandări. Se numește Boris Ioachim, unul dintre poeții noștri contemporani. Încă în plină activitate creatoare, Ioachim ne surprinde cu pastelurile sale poetice. Lirismul își dă mâna cu realismul, melancolia face casă bună cu încurajarea. Am fost plăcut surprins să găsesc poezii pe diferite teme și cu abordări dintre cele mai inedite.
Ca o pregustare, vă ofer poezia Imn iubirii, recitată de Mihaela Ilașcu și acompaniată de o muzică potrivită. Deși tema este îndelung sondată, poetul reușește accente unice. Printr-un limbaj simplu, ducându-se cu antiteze existențiale, ni se înfățișează din nou primordialitatea iubirii. Ea este cea dintâi dorință și finalitatea invariabilă a oricărui muritor. Indiferent de poziția socială, de imprevizibilul vieții și de inadvertențele ei, iubirea e cel mai de preț tezaur.
Sper ca acest elogiu adus iubirii să vă facă plăcere și, de ce nu, să dea ghes visării…

Leave a response »

Când chitara plânge

gmocan : 26 septembrie 2013 17:02 : Artistice

Jamie Bonk este un chitarist și un compozitor de mare forță. De aproape un deceniu produce muzică instrumentală clasată la categoria Smooth Jazz Therapy care – potrivit statisticilor – e foarte îndrăgită. Variantă mult mai digerabilă decât jazzul clasic și fără elemente blues clare, acest gen face deliciul urechii și inimii.
Varianta ce v-o propun este melodia If You Only Knew, una dintre cele mai cunoscute dintre compozitile lui Bonk. Cred că fiecare dintre noi apelăm uneori la instrumente, exclusiv la instrumente. Vocea umană este o minune, bine prelucrată poate produce stări extraordinare, dar acest fapt nu exclude muzica instrumentală. Ea are viața ei, indiferent de gen. Această bucată muzicală are tot ce-i trebuie: emoție fină, frazare coerentă și determinare. Poate că astfel de audiții îi ajută pe tinerii noștri talentați să-și revizuiască impetuozitățile artistice. Și, mai mult, ne ajută să medităm și să punem pe aceste acorduri exact ceea ce simțim sau ne-am dori să se întâmple…

4 Comments »
« Pagina 1, 2, 3 ... 7, »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*