Eroul dintre noi: Emil Sebeșan

E

Sunt curios dacă tinerii patriei, navigând frenetic pe internet, au dat peste acest nume: Emil Sebeșan. Dacă da, înseamnă că și-l amintesc (e greu să-l uiți după ce-l afli); dacă nu, sper ca micul meu eseu le va trezi curiozitatea.

Sebeșan este unl dintre supraviețuitorii celor mai cumplite torturi din perioada comunistă. Ajuns la frumoasa vârstă de 85 de ani, bănățeanul și-a petrecut cea mai mare parte din tinerețe după gratii. Totul a culminat cu încarcerarea lui la Pitești (în 1949), lagărul intelectualității noastre. Bătăile erau cumplite. Ne puneau să ne pălmuim între noi. Dacă dădeai o palmă încet, îți arătau ei cum se dădea. Și așa ne băteam precum chiorii. M-am obișnuit cu bătaia. O dată am fost bătut 8 ore încontinuu – ne povestește fostul deținut.

În fine, după ce a fost parte din Experimentul Pitești, Emil Sebeșan a încercat să-și refacă viața, uitând supliciile prin care a trecut. Acum câțiva ani însă, un alt gen de tortură s-a abătut asupra domniei sale: cea a mafiei țigănești. Incidentul a fost aprig mediatizat la vremea lui, pentru că aceștia încercau să-l forțeze să-și vândă apartamentul la un preț de nimic. După ce a ieșit și din acest calvar, Sebeșan a spus: Am trecut prin prea multe ca să îmi mai fie frică. Vreau să îmi trăiesc anii de pensie în liniște, dar vreau ca tinerii să știe ce a însemnat comunismul și detenția politică.

Chiar așa. Oare ce spun tinerii noștri privitor la comunism? Simt un oarecare frison gândidu-mă anticipat la răspunsuri. Probabil am asista iarăși la un spectacol de ignoranță usturătoare. Acolo unde ignoranța n-a învins, probabil am auzi o interpretare mitologică a sistemului. Cine știe… Cert este că, în bună măsură, suntem responsabili. Comunismul nu trebuie mitizat, nu avem voie să facem asta. În scurt timp vor închide ochii și ultimii lui supraviețuitori, și atunci… Până-i mai avem ar trebui să-i lăsăm să vorbescă. Să le purtăm relatările prin blogosfera noastră cea de toate zilele. Să privim spre ei cu respect și să povestim copiilor noștri cum au stat lucrurile.

comentarii

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.