Născut în 1889 în Wintenthur (Elveția), Emil Hieinrich Brunner a fost unul dintre cei mai mari teologi reformați. După o perioadă de pastorație la Obstalden (1916-1924), a avut o strălucită perioadă didactică predând la Universitatea din Zurich (1924-1953). În același timp, a fost implicat activ în fondarea Consiliului Mondial al Bisericilor, în 1948. Teologia i-a fost profund influențată de gândirea lui Martin Buber. Din sistemul filozofului evreu a fost atras de relația Dumnezeu-om. Alături de Karl Barth, Brunner a respins teologia liberală a secolului al XIX-lea, afirmând în locul acesteia principiile Reformei. Polemica purtată de-a lungul vieții cu colegul său Barth a devenit celebră în teologia modernă. În ce măsură Dumnezeu transpare în creația Sa, iată problema de fond dintre cei doi. Brunner mergea pe un răspuns afirmativ, Barth negativ. Spre finalul vieții s-au reconciliat.
Îmbucurător este faptul că avem și în limba română una dintre cărțile lui. Editura Herald surprinde în mod plăcut oferindu-ne Temeiurile credinței creștine, o carte fundamentală pentru teologia reformată (și nu numai). Deși este un tratat, este scrisă cu multă candoare. Intenția autorului a fost să-și cucerească cititorii, determinându-i să pună în aplicare principiile conținute în carte. Idei mai vechi, dar și idei originale, toate se amestecă delicios în lucrare. Deloc stufos, volumul este accesibil oricui și nu plictisește pe nimeni.
Ofer mai jos trei citate concludente din carte:
Despre esența credinței…
Credința înseamnă ascultare, iar viața creștină este asemănătoare milităriei: înseamnă a merge înainte sub comanda lui Isus, Domnul.
Despre esența rugăciunii…
Nu există lucru mai plin de îndrăzneală și totodată mai umilitor decât rugăciunea.
Despre cele două, laolaltă…
Credința trăiește prin rugăciune, ba chiar puteam spune despre credință că nu este altceva decât rugăciune.