
Când ai un copil, un nivel ridicat de autodisciplină este esenţial ca să-ţi respecți angajamentul şi să-ţi exerciți responsabilitatea. În ziua în care se naşte primul tău copil, îți iei un angajament de minim douăzeci de ani ca să faci tot ce este posibil pentru a-l creşte în așa fel încât să devină un adult fericit, sănătos şi încrezător în sine. În fiecare etapă a vieţii copilului tău, cuvintele, acţiunile, nonacţiunile şi comportamentele tale modelează şi influenţează acel copil şi determină modul în care el se va transforma în adult.
Cea mai mare nevoie pe care o are un copil este cea a unui izvor neîntrerupt de dragoste şi acceptare necondiţionată de la părinţii lui. Copiii au nevoie de dragoste aproape la fel de mult pe cât au nevoie de oxigen. Nivelul de dragoste pe care îl primeşte un copil, în special în anii lui de formare, este factorul hotărâtor pentru cât de sănătos sau fericit va deveni el ca adult.
Ce semnifică pentru un copil cuvântul „dragoste”? T-I-M-P. Copiii stabilesc cât de valoroşi şi importanţi sunt şi îşi dezvoltă stima de sine şi valoarea de sine măsurând timpul pe care cei mai importanţi oameni din viaţa lor îl petrec cu ei când sunt mici. Nu există niciun substitut pentru timp, iar odată pierdut, nu-l poţi recupera. Probabil cel mai mare regret relatat de părinţi este că „nu am petrecut suficient timp cu copilul meu când era mic”. Când devii părinte, trebuie să te autodisciplinezi şi să-ţi organizezi viaţa astfel încât să petreci suficient timp cu copilul tău pe parcursul anilor lui de creştere. Trebuie să te autodisciplinezi să reduci, micşorezi, să elimini și să renunți la alte activităţi care te împiedică să fii un părinte excelent.
(Fragment din cartea Nu scuzelor! Puterea autodisciplinei, de Brian Tracy)