Edictul de la Turda

E

 

Iată o faptă mare petrecută în Transilvania secolului al XVI-lea. Nu doar în Occident, în acele țări atinse în mod direct de Reformă, s-au emis edicte de tot felul. Nu doar acolo au fost mișcări serioase din punct de vedere confesional, ci și la noi.

Edictul de la Turda a fost un decret important emis în anul 1568 de către Dieta Transilvaniei, ţinută la Turda. Prin aceasta se proclama libertatea conştiinţei şi a toleranţei religioase faţă de unele confesiuni religioase existente în Transilvania. Cu aceeași ocazie asistăm la declararea a patru culte drept confesiuni oficiale oficiale: romano-catolicismul, calvinismul, lutheranismul şi unitarianismul.

Edictul a fost iniţiat şi susţinut de către regele maghiar Ioan al II-lea Sigismund Zápolya (1540-1571), principe al Transilvaniei între anii 1570-1571. Prin complexitatea lui, dar și prin aplicabilitatea specifică, a fost primul document de acest gen din istoria Europei. Am reușit și noi – cândva – să fim primii la ceva necesar și de calitate. Am avut idei pe care le-am fructificat până la capăt, articulându-le așa cum situația o cerea.

Decretul a fost emis pentru a nu se ajunge la lupte între cele patru confesiuni menționate. Ar fi fost un război confesional purtat pe două fronturi de fapt: catolicism versus protestantism. În spațiul transilvănean se pare că n-a existat așa ceva. La o distanță apreciabilă de centrele Reformei, se pare că a fost mai ușor. Iată un document important, interesant și care merită mai multă atenție!

comentarii

  • Documentul este laudabil pe deoparte si foarte bun pentru unii, insa acest document este si o dovada de discriminare crasa a celei de a patra natiuni si a religiei lor. ” Büdös Olah ” pe care celelalte trei natiuni cu religile lor l-au gasit aici cand au emigat care de pe unde , era din nou ignorat .

    • Da, așa este. Probabil asemenea documente ar merita o dezbatere aparte. Te aștept cu propuneri și pârghii de discuție.
      Fii binecuvântat!

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.