
Prin spațiul creat de Dumnezeu începe să existe și distanță și libertate de mișcare a creației față de El. Dacă Dumnezeu ar fi în sens absolut atotprezent și revelat în toată slava Sa, atunci nu ar mai exista niciun fel de creație pământească. Pentru a Se face accesibil creației Sale pământești, Dumnezeu trebuie să-Și ascundă slava Sa, căci cine Îl vede pe Dumnezeu, acela trebuie să moară. Depărtarea lui Dumnezeu și distanța spațială de Dumnezeu se nasc din retragerea atotprezenței Sale și din ascunderea feței Sale. Acestea aparțin darului oferit creației deoarece sunt condițiile libertății creaturilor. Aceste condiții vor deveni pentru cei păcătoși, care se separă de Dumnezeu, expresia mâniei sale în părăsirea lor de către El. Dacă Dumnezeu Însuși intră în creația Sa prin Hristosul și Duhul Său pentru a locui și a-Și găsi liniștea în ea, atunci se biruie prin El nu numai lipsa de Dumnezeu a păcătoșilor, ci și distanța și spațialitatea creației Sale însăși, prin care a venit izolarea de Dumnezeu și păcatul, căci mântuirea nu poate însemna decât că odată cu păcatul va fi biruită și posibilitatea păcatului, astfel nu ar mai fi definitivă.
(Venirea lui Dumnezeu. Tratat de eshatologie creștină, de Jürgen Moltmann, trad. Vasilică Mugurel Păvălucă, Presa Universitară Clujeană, 2015, pp. 407-408)