Intrarea în Ierusalim

I

Iată-L urcând spre Ierusalim. Este o dublă urcare. Una geografică: Galileea se afla la aproximativ 200 de metri sub nivelul mării, Ierusalimul la aproximativ 760 de metri deasupra acestui nivel. Alta este spirituală: ultimul drum este presărat cu evenimente de înaltă semnificație. Fiecare evanghelist ne-a descris această urcare cu peripețiile și entuziasmul ei. Scopul lui Isus era să ajungă în Casa Tatălui Său, aici era punctul cel mai teribil de rezistență.

Pe măsură ce avansa, pe lângă grupul celor 12, se adăugau femei, bărbați și copii care-L aclamau. Totul decurgea conform agendei divine, iar profețiile lui Isaia și Zaharia se împlineau pas cu pas. Trimiterea după măgăruș, apoi gesturile de adorație ale mulțimii, ni-L înfățișează pe Isus ca și Rege al Regilor. Nu va recurge la metodele violente ale zeloților, ci va intra blajin, dar autoritar, în marea cetate. Împărăția Lui transcede lumea aceasta, iar războiul nu se poartă cu romanii, ci cu puterile întunericului. Puțini au înțeles lecția atunci, puțini o înțeleg și astăzi. Mesajul lui Isus transcede imediatul nostru și ajunge, asemenea unui vultur, dincolo de piscurile propriei rațiuni.

Evanghelistul Ioan este foarte clar în privința însoțitorilor. Cei care-l aclamau pe Isus erau galileenii veniți cu El și nu locuitorii Ierusalimului. Atmosfera din cetate ne este descrisă de Matei în termenii unui cutremur. O întrebare se auzea tot mai tare pe buzele tuturor: Cine este acesta? Ca pe vremea Întrupării, nici acum Ierusalimul nu este pregătit să răspundă la întrebare. Nici atunci n-au știut că El trebuia să vină, dar nici acum nu știu. Prinși în mrejile propriei religii, liderii de la Ierusalim își trăiesc propria istorie, îngustă și păguboasă.

Dar, la intrarea în oraș, entuziasmul atinge cote maxime. Glasurile și gesturile mulțimii nu mai pot fi oprite. Osana, binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului – izbucnesc însoțitorii. Pelerinii veniți și ei în Ierusalim li se alătură, iar frenezia e de neoprit. I se cere lui Isus să-i oprească, dar n-o face. Orașul este asediat de iubirea întrupată, de prezența nemijlocită a lui Dumnezeu. Dacă pruncii n-ar face-o, ar face-o pietrele. Dacă n-ar pricepe oamenii marea chemare, ar pricepe natura. Dar nu numai cuvintele vorbesc. Vorbesc și gesturile. Ramuri de finic sunt tăiate și fluturate deasupra capului, pelerinii își scot hainele și le aștern în calea lui Isus. O dăruire totală, necondiționată și plină de emoție.

Un alt element se cere menționat. Potrivit lui Iosif Flaviu, cu ocazia Paștelui intra în Ierusalim și Pilat din Pont. Folosea acest prilej pentru a se face plăcut evreilor, locuia în fostul palat al lui Irod cel Mare și-i dădea în chip simbolic întreaga autoritate marelui preot Caiafa. Doar că el intra dintr-o altă direcție, anume dinspre Cezareea. Putem presupune că cele două intrări – a lui Isus și a lui Pilat – au avut loc aproximativ în același timp. O sincronizare cu profunde semnificații, dar și o antiteză de proporții. Vremelnicia și eternitatea pătrund în inima Iudeii. Fără să știe atunci, Pilat va fi direct implicat în evenimentele ce vor urma. Galileeanul ce a stat până acum departe, se aproprie vertiginos și ireversibil. Mai bine de trei ani Și-a dovedit divinitatea, acum însă o va face într-un mod unic.

Acum, după ce mulțimea îl aclamase iar liderii începeau să se îngrijoreze, Isus se retrage din Ierusalim. Era deja pe însearate, iar prietenii din Betania Îl așteptau cu nerăbdare. Pe cât de glorioasă intrarea lui Isus în Ierusalim, pe atât de scurtă. Nu săvârșește nici o acțiune în sine, decât Își face cunoscută prezența. Zilele următoare vor fi cu totul altfel. Tumultul acestei săptămâni va crește exponențial, culminând cu Patimile și Învierea. Dar până atunci trebuie să ne mulțumim cu această arătare discretă și uimitoare în același timp.

Intrarea lui Isus în Ierusalim a fost una adevărat triumf. Fariseii au exclamat uimiți: Vedeți că nimic nu folosiți! Iată, lumea s-a dus după El (Ioan 12.19). Până și grecii doreau să-L vadă, iar Isus nu pregetă să le vorbească. O voce se aude din cer care autentifică divinitatea lui Isus. Un glas care – după cum afirma Domnul – n-a fost pentru El, ci pentru cei ce-L înconjurau. Această apariție publică și angajantă a lui Isus era o proclamare a Împărăției Sale. O împărăție ce trece dincolo de granițele Ierusalimului, ajunge până la greci, iar apoi se extinde – prin Biserică – în toată lumea.

comentarii

  • În pericopa supusă analizei sunt prezentate două evenimente succesive care sunt legate între ele prin intermediul celor trei fraţi din Betania pe care Evanghelia îi numeşte prietenii Domnului: Marta, Maria şi Lazăr. Avem de a face cu două evenimente care inaugurează ultima etapă a vieţii şi misiunii lui Isus Cristos pe pământ. Observăm mai întâi că primul eveniment se petrece în spaţiul intim al casei prietenilor lui Isus, iar al doilea se realizează în spaţiul public şi implică o mare mulţime de oameni. De asemenea, observăm că autorul dă semnificaţii evenimentelor prin apelul la două niveluri de sens: un nivel este dat de contextul şi de înţelegerea celor implicaţi în evenimente, iar cel de-al doilea este legat de iconomia lui Dumnezeu şi de dimensiunea ei profetică, amplificând şi clarificând semnificaţiile mai profunde ale celor întâmplate. În cele ce urmează, vom stărui asupra semnificaţiilor celor petrecute în Betania, încercând să surprindem sensurile pe care le sugerează textul, precum şi câteva gânduri care pot provoca cititorul contemporan al acestei Evanghelii.

    • Mă bucur să constat că subiectul interesează. Interesante detaliile, mai ales elementul legat de iconomia lui Dumnezeu.
      Gânduri bune.

De Ghiță Mocan

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.