
Fii îndelung răbdător și priceput, și vei birui toate faptele rele și vei săvârși toată dreptatea. Dacă vei fi îndelung răbdător, Duhul cel Sfânt, Care locuiește în tine, va fi curat, nefiind întunecat de alt duh rău; ci, locuind în lărgime, se va bucura și se va veseli cu vasul în care locuiește; va sluji lui Dumnezeu cu multă bucurie, având în el însuși îndestulare. Dar dacă vine mânia, Duhul cel Sfânt, Care este gingaș, se simte îndată strâmtorat, pentru că nu are loc curat și caută să se depărteze din acel loc; este sugrumat de duhul cel rău, neavând loc să slujească Domnului, după cum vrea, că este întinat de mânie. Că Domnul locuiește acolo unde-i îndelungă răbdare, iar diavolul unde-i mânie. A locui la un loc amândouă duhurile este nefolositor și rău pentru omul acela, înc are locuiesc. Dacă iei foarte puțin pelin și-l torni într-o oală cu miere, nu se strică oare toată mierea, nu se strică atâta miere de foarte puțin pelin, nu se pierde dulceața mierii și nu mai are aceeași valoare în ochii stăpânului, pentru că s-a amărât și și-a pierdut folosul ei? Dar dacă nu torni pelin în miere, mierea rămâne dulce și este de folos stăpânului ei. Vezi, deci, că îndelunga răbdare este cu mult mai dulce decât mierea; este folositoare Domnului și Domnul locuiește în ea; mânia, însă, este amară și nefolositoare. Așadar, dacă se amestecă mânia cu îndelunga-răbdare, îndelunga răbdare se pângărește și rugăciunea ei nu mai este bine-primită de Dumnezeu.
(Herma Păstorul, Porunca V, în Scrierile Părinților Apostolici, PSB 1, București, 1979, p. 252)