Pe cel din stânga îl recunoașteți cu ușurință: Nicolae Ceaușescu. Pe celălalt îl bănuiți oarecum. Este vorba de președintele nord-coreean Kim Ir-Sen. Acesta din urmă a condus Coreea de Nord de la fondarea sa (1948), până când a închis ochii (1994). Nu e întâplător l-au numit Președintele etern, iar ziua morții sale a devenit sărbătoare națională.
Fotografia datează din perioada de glorie a comunismului nord-corean și cel românesc. Din gestul celor doi reiese o victorie pe termen lung, dovada unei exuberanțe afirmate public. Exista o anumită solidalitate a tiranilor. Mass-media conține multe imagini de tipul acesta. Această atitudine cavlarească avea menirea să arate invincibilitatea comunismului. În subliminal, oamenii trebuiau să realizeze că aceasta este soluția definitivă pentru toți și indiferent de epocă.
Desigur, noi privim spre aceste imagini post factum. Deja comunismul a căzut, așa că ne permitem un zâmbet nevinovat. Dar ce iluzii a cultivat comunismul, totuși! Cum o mână de tirani au căzut pradă acestui tip de paranoia și cum mulți oameni simpli au crezut în el. L-au călcat pe Dumnezeu în picioare printr-un ateism ieftin, iar finalul a fost pe măsură. Faptul și mai îngrijorător este că și democrația poate duce în același lor, dar pe altă cale. A te încrede într-un sistem politic – oricare ar fi el – este o iluzie care te va trăda într-o zi. Să nu cădem în capcană… niciodată.