Din nou în „zona roșie”?

OMS-ul ne pune gând rău, din câte se pare. Bisericile revin în fruntea listei cu locuri „periculoase”. În lăcașurile de cult (și alte spații complet diferite) omul este, se pare, vulnerabil. Își tămăduiește sufletul – că doar de asta merge la biserică – dar își îmbolnăvește trupul. Ceva se face bine, altceva începe să sufere… Nici nu știi ce să mai crezi. Organizația Mondială a Sănătății elaborează asemenea documente în mod tendențios? Fiindcă sunt neduși la biserică luptă pur și simplu împotriva ei? Sau pur și simplu gândesc detașat, privind slujbele religioase ca pe niște simple întâlniri unde tot credinciosul poate aduce „ceva” acasă. Oricum ar sta lucrurile – malițiozitate sau nepăsare – tot trist rămâne situația. Nu știm cum vor evolua lucrurile. Probabil se va încerca o nouă avalanșă de restricții. Amenzile se vor înmulți și ele. Panica va spori exponențial. Dar, să nu uităm, indignarea va atinge și ea cote alarmante. Un lucru rămâne sigur: viața sufletului, urcușul lui spre Dumnezeu, a avut întotdeauna un preț. Și, cu cât societatea a fost mai apostată, cu atât prețul a fost mai mare. Suntem pregătiți să-l plătim? Pentru că, dacă va trebui să închidem din nou bisericile, e un preț în sine. Și, invers, dacă vom fi lăsați să mergem la biserică dar, unii, ne vom infecta, la fel va fi un preț. Trăim vremuri de cernere. Doamne, mărește-ne credința!