Folosit cu precădere în Grecia antică, amficționia descrie o uniune/asociere de triburi sau orașe-state, grupate întotdeauna în jurul unui sanctuar comun. În afara elementului religios, nimic nu aduna respectivele triburi laolaltă, ba dimpotrivă existau o mulțime de diferențe.
După aceeași logică, unii comentatori ai Vechiului Testament s-au referit la cele 12 seminții ale lui Israel cu acest termen. Astfel, cerința de a avea un singur altar închinat lui Yahwe (atunci când au fost două a fost nepotrivit), corespunde unei atitudini amficționiste.
Lui M. Noth i se atribuie teoria amficționiei, o asociere de 12 triburi în scopuri cultice. Totuși, numărul celor 12 este problematic. Se cunosc amficționii grecești care nu erau neapărat alcătuite din 12 triburi, iar numărul semințiilor din cadrul poporului Israel era în cea mai mare parte teoretic, derivat probabil din practica sacrificială.
(B. D. Chilton, „Iudaismul și NT”, în Daniel G. Reid (ed.), Dicționarul Noului Testament, Casa Cărții, Oradea, 2008, p. 728)