Categoria

Marturii

M

„Zi-le oameni și dă-le pace!“

Nici un neam de oameni nu-i mai bun sau mai rău, nici unul mai inteligent ori mai prost; unul e mai aşa, altul, mai alminterea; dar, la urma urmelor, toţi sunt la fel. Zi-le oameni şi dă-le pace! Aşadar, să nu ne mai facem inimă rea şi spaimă gândindu-ne că lumea românească ar fi mai stricată decât altele. Nu, hotărât; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă; nu e pân-acuma...

„Un mare dar al cuvântului frumos‟

Dumnezeu ți-a înzestrat ființa cu un mare dar al cuvântului frumos, al poeziei și prozei iubitoare de Hristos și de toate cele ale credinței noastre. Și ți-a dăruit și râvna să folosești acest dar ca nimeni altul. Să-ți răsplătească Domnul pentru această prețioasă osteneală, pentru acest rod bogat și de mare folos pentru încălzirea credinței în poporul nostru. (Dintr-o scrisoare trimisă...

„Un fluviu neîncetat de lucrări‟

Destinul Sfântului Augustin, așa cum l-a schițat el însuși în excepționala sa autobiografie, este un destin exemplar, căci pornește de la o tinerețe petrecăreață și desfrânată, trece prin erezia maniheismului, erezie de oameni subțiri, erezie de esteți rafinați, trece apoi la ucenicie pe lângă Ambrozie de Milan, suferă influența pietății feminine a mamei sale Monica și ajunge în fine la o...

„O înzestrare adevărată, hăruită‟

Într-un sat transilvan, nu departe de Beiuș, își trăiește ultimii ani după o viață rodnică și îndelungată poetul țăran Traian Dorz, un om născut și crescut în civilizația satului, rămas în ea și pentru ea, câștigându-și pâinea de toate zilele muncindu-și pământul și crescându-și vitele pe lângă casă, scriind în ceasurile în care natura îl elibera de la lucrarea și privegherea asupra rodniciilor...

„Un talent ce aștepta să fie dezgropat‟

Sunt câțiva ani de când un mic ostaș dintr-un umil sat al Bihorului a început să ne trimită poezii care mărturiseau despre un talent ce aștepta să fie dezgropat. Am ajutat la dezgroparea lui, chemându-l aici la Sibiu și punându-l în slujba Domnului. Fratele Traian Dorz este încă tânăr (20 de ani) și va mai putea da multe lucruri frumoase. N-are nici o școală deosebită, decât școala din sat și...

„Încântarea începe să pună stăpânire pe mine“

Cea mai mare bucurie a mea este să evadez în podul căsuței din grădină, lângă gemulețul acela spart, care dă înspre vale. Acolo, în tăcere, iubesc iarba cea verde. Mișcările chinuite ale merilor au devenit parte din rugăciunea mea… Așa de mult iubesc această solitudine, încât atunci când merg pe cărarea către vechile grajduri ce stau la o parte, izolate de clădirile cele noi, încântarea...

„Toate bolile noastre sunt o expresie a determinismului‟

În ediția online a revistei Ceașca de cultură citim un interviu suculent cu Mihai Nadin. Profesor universitar în Texas, dl. Nadin este aproape un anonim în România, țara de unde a plecat în 1980. Deși a avut și aici o bogată activitate didactică, el s-a realizat profesional peste ocean. Răspunzând la diferite întrebări despre om, vocație și religie, profosorul spunea (printre altele): Toate...

„Abia mai ajung la mine‟

Este așa un zgomot în afara mea, încât abia îmi mai aud vocea interioară. Abia mai ajung la mine. Ca să izbutesc, cumva, treaba asta, caut în jurul meu semne despre oameni. Exercițiul pare dificil la început. Mereu se vâră câte o ispită care să mă ducă altundeva, departe de mine. Și totuși… Toate se leagă. Nu găsesc ceva azvârlit la întâmplare în anumite povești din viața mea. Sunt secvențe...

Viața printre maimuțe

Se numește Marina Chapman și este din Marea Britanie. Nu demult această femeie și-a uimit concetățenii afirmând că – vreme de cinci ani – a fost crescută de maimuțe din rasa Capucin. Fusese abandonată în junga columbiană după ce fusese răpită de lângă familia sa din apropiere de Cucuta, Columbia. Într-o carte autobiografică aceasta povestește cum răpitorii au abandonat-o în junglă...

Un suspin numit: DAVID DRĂGAN

Am cunoscut familia Drăgan încă din anii studenției. Mai ales pe primii dintre copii i-am cunoscut chiar mai bine, fiind implicați în biserică. Este vorba de Biserica Penticostală Filadelfia din București, unde am fost ordinat atât diacon cât și prezbiter. Tatăl, Doru Drăgan, este unul dintre slujitorii laici demn de mult respect. Am avut de-a lungul șederii mele în București multe și fructuoase...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.