Categoria

Marturii

M

„Neastâmpărul de a face binele”

Nimeni nu-i dăduse această însărcinare, și-o luase singură, și din simțământ de datorie, nu spre a-și câștiga pâinea de toate zilele, ci din neastâmpărul de a face binele, își sacrificase ea tihna orelor sale de repaus; iubirea către sărmanele copile a făcut-o să se ostenească, și singură iubirea acestor copile era răsplata ostenelei sale. Aprecierile pline de candoare de mai sus îi aparțin...

„Șoferul vieții mele‟

E interesant că m-am gândit întotdeauna la Dumnezeu ca la cel mai de treabă tip care există. Și totuși… Îl aruncasem în rolul unui ticălos autocrat, dicatatorial, sau cel puțin Îi răspundeam astfel, plin de furie, revoltă și ură. Problema era, desigur, că nu asta era revelația la care sperasem. Nu era ce vroiam să aud. Vroiam ca Dumnezeu să mă sfătuiască doar un pic, cam cum ar face un...

„Am cântat, am cântat și iar am cântat”

Știți ce făcea mama mea cât eram încă în pântecele ei? Cânta. Întotdeauna cânta de bucurie pentru că eu urma să nasc curând. Avea o voce frumoasă și, oh, cum obișnuia să cânte! Îmi plăcea să o aud cântând. Rezultatul a fost că mi-a plăcut să cânt. În trei dintre anii în care am călătorit cu echipa mea de evanghelizare nu am predicat niciodată. Am cântat, am cântat și iar am cântat. Îmi plăcea să...

Ecoul unei întâlniri

Au trecut mai bine de cinci ani de atunci. Se întâmpla la Geneva, mai exact pe faleza Lacului Lemann. Slujeam pe atunci în Biserica Română de acolo și primeam tot felul de vizitatori. S-a numărat printre ei și Cristian Florea. Auzisem de el dar nu-l cunoscusem personal. Este unul dintre foștii preoți ortodocși convertiți. După o slujire conștiincioasă în Biserica Ortodoxă, fratele Cristian a avut...

„Cu excepția neantului, totul e har!”

Trebuie să îți reamintesc că am început anul 1979 polemizând cu Isus, de partea lui Iuda. (…) Am început anul respingând justiția lui Isus. L-am sfârșit prin a-i accepta grația. Îmi amintesc cuvintele lui Flaubert dintr-unul din volumele Corespondenței sale: ‚Vechii zei pierind iar Isus neimpunându-se încă, a fost un răstimp, între Cicero și Marcus Aurelius, în care singur omul a existat...

„Din ochișorii căprioarei curg lacrimi de fericire”

Îmi aduc aminte cu plăcere de fizionomia lui: avea un oval al feței foarte frumos; o mustăcioară foarte fină și un păr țepos, de om răzvrătit și mereu își ducea mâna în dreptul capului și se apuca de fierele de păr atunci când îi ieșeau și ideile. Odată ne-a invitat, prietenește, la el acasă, și am fost un grup de studenți să-i cunoaștem familia, locul nașterii, la Mălini. Am avut plăcerea să-i...

„Încerc să trăiesc fiecare zi ca pe o sărbătoare”

Dacă Europa unită înseamnă realizarea unei uniuni statale sub forma unei federații înseamnă că fiecare popor îsi va cultiva si îmbogatiti permanent identitatea. Nu trebuie sa ne temem ca se va ajunge la o eliminare a identitatii nationale. Cele doua laturi, o uniune federala si o identiate nationala, pot coexista. Trebuie sa facem efortul de a-l cunoaste pe celalalt. Si trebuie sa facem o...

Autoevaluare: Matei Florian

Intelectual cvasisubțire, conformație prelungă și aspect destins, fost fotbalist de curtea școlii, autor a numeroase execuții bară transversală-gol, merite deosebite și principii de anvergură, doresc întâlnire cu domnișoara LINIȘTE & PACE în vederea tranzacționării unui roman frumos. Garantez posteritate, adjective multiple și adverbe la obiect. (Din Cartea cu bunici, Humanitas, 2008) De...

„A trezi pasiunea pentru carte”

Pentru mulţi dintre colegii mei de generaţie, Tudor Vianu a reprezentat Profesorul, cu majusculă, nu doar prin calitatea cursurilor ţinute, ci mai ales – aş zice – prin valoarea de simbol activ pe care Vianu o dobîndise şi pe care o cultiva cu discreţie. În ochii studenţilor, el personifica într-adevăr cultura şi spiritul european; dar mai ales el demonstra cum ar fi arătat cultura română dacă...

„Secretul echilibrului unei existențe”

Uneori uit vârsta pe care o am. Semnale îmi sunt transmise de deficiențele trupului. Îmi dau seama că un efort odinioară minimal tinde a deveni o problemă. (…) În realitate, esențial este ca mintea să funcționeze mai departe ca în tinerețe și uneori chiar mai bine adăugându-se experiențele și învățăturile deceniilor. (…) Deseori sunt întrebat care ar fi secretul menținerii...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.