În general, se poate spune că televiziunea a făcut progrese. În Epoca de Piatră, pe când oamenii bântuiau în blană de urs pe Valea Neanderului și inventau focul, roata și faxul, deveneai vestit dacă te pricepeai foarte bine la ceva anume. Această epocă întunecată a trecut de mult. În anii nouăzeci ai secolului trecut (sec. XIX, n.m.), televiziunea a început să-i facă pe oameni celebri pentru că erau celebri. Altfel zis, și-a îndreptat miile de ochi ai camerelor asupra unor necunoscuți aflați întâmplător acolo, și această privire a camerei a fost suficientă pentru a-i transforma în staruri.
Un fragment încărcat de satiră și cu adevărat delicios desprins dintr-o carte ce-o citești zâmbind: Enciclopedia lucrurilor care mă sâcâie zilnic (Nemira, București, 2007). Sub semnătura celebră a lui Hannes Stein, cartea este o colecție de gânduri originale și extrem de vii. Sunt puse împreună, într-un melanj superb, realități de ieri și de azi. Autorul are o acuitate extraordinară, oferindu-ne o cărticică de noptieră sau, de ce nu, de călătorie (cu trenul).