Mă preocupă de ceva vreme rugăciunea Tatăl Nostru. Unii văd în ea șase cereri (petiții), alții șapte. Diferența e dată de cum citim expresia: și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Aflu că de-a lungul primelor secole această rugăciune a fost ținta unei alegorizări de toată frumusețea. Și mai aflu că în utlimele secole ea este pusă în paralel cu Decalogul. Așa cum primele porunci ale Decalogului se ocupă de identitatea lui Dumnezeu iar ultimele de moralitate și relații; Rugăciunea Domnească urmează și ea aceeași structură.
Iată mai jos trei concluzii oarecum preliminare. Toate țintesc spre unicitatea și forța acestei rugăciuni. Saturată de elemente dogmatice, ea ni se deschide ca un tezaur de învățături și precauții.
1. Avem aici o rugăciune VERITABILĂ. Bolboroseala păgână este pusă în antiteză cu coerența acestei rugăciuni. Nimic mecanic, repetitiv; nici o incantație care să-i compromită subiectul. Dacă Isus își învăța ucenicii să fie diferiți, această deosebire trebuia să se reflecte în închinare.
2. Avem aici o rugăciune CREȘTINĂ. Înainte ca Biserica să ia ființă în sensul ei complet, rugăciunea Bisericii se va fi rostit. Prin teocentrismul ei, această rugăciune postulează marea doctrină a închinării. Cer pe pământ, Dumnezeu înainte de toate, conformare față de voia divină; iată cum se deschide Rugăciunea Domnească.
3. Avem aici o rugăciune INTELIGENTĂ. Realismul acestei rugăciuni cuprinde atât nevoile materiale cât și cele relaționale. Confruntarea cu ispita este și ea prinsă în petiție. Forța răului nu este subestimată, ba mai mult. Războiul spiritual este așezat la locul cuvenit, iar credința este pusă la lucru. Totul se încheie cu un fel de alianță, o alianță între rugător și Dumnezeu.
Dincolo de această încadrare, fiecare cuvânt este plin de sevă. Sintagmele ne introduc pe rând în lumea providenței divine, dar și în realitatea vieții de zi cu zi. Suntem puși de fiecare dată în fața unei rugăciuni paradigmatice. Sondările hermeneutice pot merge în multe direcții, iar satisfacțiile sunt pe măsură.
FRATELE MEU DRAG,MI-AM PERMIS SA TRADUC ,SINTETIZAND PUTIN IN ITALIANA. SPER SA NU TE SUPERI.DOMNUL SA TE BINECUVINTEZE. (BINEINTELES ATASAT LA LINK,NU INDEPENDENT,MULTUMESC.)
Nu mă supăr, ba dimpotrivă.
Mă bucur ca acest scurt eseu să apară și într-o altă limbă.
Paralel cu studiul exegetic,emana din aceasta invatatura a Mintuitorului,despre cum trebuie sa ne rugam,tumultul sentimentelor sufletului, care se arunca in bratele Celui,Vesnic EU SUNT,cu toate,certitudinile,neputintele,aspiratiile, nadejdile si dorintele, unui suflet care l-a intilnit pe Mintuitorul.Cred ca, expresia, NE IZBAVESTE DE CEL RAU,nu trebuie sa lipseasca din orice rugaciune (nu neaparat cu aceleasi cuvinte ).Si Domnul s-a rugat Tatalui,ca sa fim paziti,dupace El insusi ne-a pazit.David Pawson in cartea sa PRINCIPIILE RUGACIUNII,atrage atentia,ca atunci cind ne rugam,Cel Rau,este prezent si imptreuna cu slujitorii lui, cauta, sa nu se faca ,acea rugaciune,Tatalui nostru,in Numele Fiului si mai ales prin Duhul Sfant.DOAMNE, IZBAVESTENE DE CEL RAU.
Binevenită completare, frate Doru.
Alese mulțumiri.
Astăzi am ajuns pe pagina dumneavoastră pentru prima dată şi m-am bucurat să citesc recenzii si câteva articole.
De o bună bucată de vreme mă preocupă şi pe mine Rugăciunea ,,Tatăl nostru”.
M-am bucurat sa citesc observaţiile dumneavoastră.
Da, fiecare cuvânt din ,,Rugăciunea Tatăl nostru”, este plin de sevă.
M-a atins mult în anul acesta ,,Facă-se voia Ta precum în cer”.
fiţi binecuvântat,
ana
anatatarandras.wordpress.com
Fii binevenită pe aici.
Mă bucur că și tu ești preocupată de rugăciunea Tatăl Nostru. Da, această rugăciune cuprinde în esență întreaga doctrină creștină. Să ne ajute Dumnezeu să fim rugători destoinici.
La inceput, ati spus> „Diferenţa e dată de cum citim expresia: şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. ”
Dvs. cum cititi aceasta expresie? si care ar fi diferenta la care va referiti?ca nu stiu la ce diferenta sa ma gandesc!!
PS. La momentul scrierii acestui articol, catolicii din Franta inca nu modificasera aceasta rugaciune, fapt petrecut in toamna anului 2013 (prin octombrie)!
http://www.youtube.com/watch?v=2j7yIGJl8eg
Sunt câteva nuanțe de interpretare în ceea ce privește respectiva expresie. Personal agreez sensul: nu ne lăsa să cădem în ispită. Pare cel mai aproape de original și cel mai logic prin comparație cu restul Scripturii.
Domnul fie cu tine!