În epoca în care trăim, ideea că religia aparține vieții nostre private – că este, de fapt, o ocupație din timpul liber al individului – este paradoxală, periculoasă și naturală totodată. Este paradoxală deoarece această exaltare a individului în domenul religios își face apariția într-o epocă în care colectivismul îl năpădește fără milă pe individ în orice domeniu. (…) Este deci paradoxal că religia a devenit apanajul momentelor de solitudine într-o astfel de epocă. Faptul este și periculos, din două motive. În primul rând, cnd lumea modernă ne spune cu glas tare Poți fi religios când ești singur, ea adaugă în barbă: dar voi avea eu grijă să nu fi niciodată singur. A face din creștinism o chestiune privată, izgonind totodată momentele de intimitate, înseamnă să-l transformi într-o fata morgana sau surghiunești la calendele grecești. În al doilea rând, există riscul ca anumiți creștini autentici, care nu consideră creștinismul o chestiune solitară, să reacționeze împotriva erorii respective introducând în viața noastră spirituală același colectivism care ne-a cucerit deja viața laică. Aceasta este cealaltă stratagemă a vrăjmașului.
Un fragment din deschiderea cărții Ferigi și elefanți și alte eseuri despre creștinism, de C. S. Lewis. Apărută anul trecut la Editura Humanitas, colecția de eseuri întregește lucrările deja apărute în românește a marelui scriitor.
Deși de mici dimensiuni, lucrarea acoperă o plajă tematică interesantă. De la metafizică la relațiile de zi cu zi, fiecare capitol al cărții este atragător și fecund. Paragraful citat este un semnal de alarmă de care ar trebui să ținem seama. Riscul unei privatizări a credinței, o înțelegere individualistă a ei, iată o mare provocare. Creștinismul înseamnă pentru cine îl practică întregul existenței sale spunea cândva Karl Rahner. Cam aceasta este și ideea lui C.S. Lewis, iar subtilitățile sunt binevenite. Ni se cere mult discernământ și precauție.