
-Am nevoie de bogăție pentru copiii mei, mi s-ar putea spune.
-Pretext cu aparență de adevăr pentru acoperirea lăcomiei! Puneți înainte pe copii, pentru a vă satisface pofta inimii. Nu aruncați vina pe cel nevinovat. Copiii voștri au Stăpânul lor, au Îngrijitorul lor. De la Acesta au primit viața și tot de la El așteaptă și mijloace de trai. (…) Bagă de seamă ca nu cumva bogăția strânsă de tine cu mii și mii de osteneli să o prefaci în materie de păcate pentru copiii tăi și apoi să fii pedepsit de două ori: o dată pentru păcatele pe care însuți le-ai făcut și a doua oară pentru acelea cu care ai împovărat pe alții. Nu ți-i oare sufletul mai apropiat decât copilul? Nu ți-i oare sufletul mai apropiat decât orice lucru? Dă-i, deci, sufletului întâietate la moștenirea ta! Dă-i lui mai întâi bogate prilejuri pentru dobândirea vieții veșnice! După aceea împarte și copiilor ce ți-a mai rămas.
„Omilia a VI-a la cuvintele Evangheliei după Luca”, rostită de Vasile cel Mare, tradusă de D. Fecioru și consemnată în PSB vol. 17, București, 1986, pp. 418-419)