Despre o falsă scuză

D

-Am nevoie de bogăție pentru copiii mei, mi s-ar putea spune.

-Pretext cu aparență de adevăr pentru acoperirea lăcomiei! Puneți înainte pe copii, pentru a vă satisface pofta inimii. Nu aruncați vina pe cel nevinovat. Copiii voștri au Stăpânul lor, au Îngrijitorul lor. De la Acesta au primit viața și tot de la El așteaptă și mijloace de trai. (…) Bagă de seamă ca nu cumva bogăția strânsă de tine cu mii și mii de osteneli să o prefaci în materie de păcate pentru copiii tăi și apoi să fii pedepsit de două ori: o dată pentru păcatele pe care însuți le-ai făcut și a doua oară pentru acelea cu care ai împovărat pe alții. Nu ți-i oare sufletul mai apropiat decât copilul? Nu ți-i oare sufletul mai apropiat decât orice lucru? Dă-i, deci, sufletului întâietate la moștenirea ta! Dă-i lui mai întâi bogate prilejuri pentru dobândirea vieții veșnice! După aceea împarte și copiilor ce ți-a mai rămas.

„Omilia a VI-a la cuvintele Evangheliei după Luca”, rostită de Vasile cel Mare, tradusă de D. Fecioru și consemnată în PSB vol. 17, București, 1986, pp. 418-419)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.