
Robul e nemulțumit că nu-i liber. Cel născut liber e nemulțumit că nu s-a născut în altă țară mai cu vază, că nu-i dintr-o familie renumită prin noblețe, că nu-și poate măsura neamul până la al șaptelea bunic, care să fi fost celebru crescător de cai de cursă sau care să-și fi cheltuit averea în lupte cu gladiatori. Cel de neam slăvit se plânge că nu-i putred de bogat; cel bogat se întristează și se jelește că nu-i stăpân peste orașe și popoare; generalul se plânge că nu-i împărat, împăratul se plânge că nu stăpânește toată lumea de sub soare, ci mai sunt încă popoare nesupuse sceptrului său. Toate acestea îi conving că nu trebuie să mulțumească Binefăcătorului pentru ceva.
Noi, însă, lăsând la o partea supărarea pentru cele ce ne lipsesc, să ne învățăm să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru cele ce avem.
(Fragment din „Omilia a V-a la mucenița Iulita”, rostită de Vasile cel Mare, tradusă de D. Fecioru și consemnată în PSB vol. 17, București, 1986, p. 393)