Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) din cadrul Academiei Române oferă deja un raport preliminar interesant. Citat de Jurnalul Național raportul vorbește de fapt de fobiile conaționalilor noștrii, despre temerile și planurile lor. Sistematic, voi oferi mai jos câteva statistici cu comentariile de rigoare:
- nouă din zece se tem de creșterea prețurilor.
- pe locul doi vine teama de majorarea impozitelor (87%).
- tot pe podium, frica de criminalitate (45%).
- urmează nemulțumiri legate de viața politică; la care se adaugă și nemulțumiri față de sistemul medical și, în fine, îngrijorări privitoare la siguranța de zi cu zi.
Să mai menționăm că mai mult de jumătate dintre cei intervievați consideră că la anul va fi mai rău decât acum. Tot aici putem pune și notalgiile față de anul trecut și chiar cel dinainte, deoarece mulți români și-ar mai dori acum un nivel de viață ca în anii trecuți.
Ce am putea spune? Trebuie să observăm un amănunt: primele două temeri se învârt în jurul banilor. Faptul că în primul caz este vorba de cheltuieli directe (prețurile) iar în al doilea de cheltuieli indirecte (impozitele), nu modifică fondul. Românii se tem de prăpastia ce se cască între costul vieții și lichiditățile uzuale. Imediat după aceste fobii, românii se mai tem de ceilalți. E logic să te temi de oamenii tot mai săraci și tot mai debusolați din punct de vedere moral. Infracționalitatea crește invers proporțional cu scăderea nivelului de trai. Mulți oameni se tem că le vor fi furate bunuri dintre cele mai banale și le va fi violată intimitatea. Nesiguranța și teama de necunoscut sunt deja obișnuite. Drama individuală are conotații colective tot mai evidente, iar românii sunt prinși în acest vârtej periculos.
Chiar în aceste vremuri grele, Scriptura ne cheamă la credință și speranță. Poate mai mult ca în anii precedenți românii sunt provocați mai aprig. Imperativul biblic NU VĂ ÎNGRIJORAȚI trebuie să fie deopotrivă crezut și asumat. Avem un Dumnezeu mare și personal. El știe totul despre nevoile noastre, dar are și soluții pentru ele. Deși omenește precaritatea sperie, prin credință putem privi dincolo. Este o încercare a credinței noastre personale, dar o încercare din care trebuie să ieșim biruitori.
Poate va trebui să renunțăm la confortul nostru obișnuit. Poate va trebui să ne rezumăm viața și să o simplificăm așa cum n-am mai facut-o niciodată. Dacă așa stau lucrurile înseamnă că Dumnezeu are un plan aici. Sunt anumite lecții ale credinței pe care trebuie să le învățăm. Să rămânem loiali și dârzi. El ne-a promis o prezență zilnică; să contăm pe aceasta.