Despre cum ne-au prins sărbătorile în 2011

D

Citind în diagonală presa ultimelor zile, trăgând cu ochiul la anumite reportaje fierbinți și adulmecând câteva eseuri din blogosferă, mă încumet la o sinteză. Alegerea evenimentelor și așteptărilor relatate poartă amprenta subiectivismului, se înțelege. Cum altfel aș putea justifica de ce anumite lucuri apar, altele nu. Toate sunt scrise dintr-o răsuflare, ca o mică retrospectivă.

Așadar, sărbătorile de anul acesta ne-au prins…

  • Într-o încordare generală în căutarea vrăjitoarelor Melisa și Vanesa, protagonistele sfârșitului de an și care au scăpat printre degetele anchetatorilor. Or fi având buncăre? Tot ce-i posibil. Vedetele noastre efemere vor trece printr-o perioadă grea. Asta înseamnă să-ți pui soarta în mâna cuiva dat în urmărire generală.
  • Cu speranța că există o planetă locuibilă, că ea n-ar fi așa departe de noi și că anul care vine poate fi vizitată. De fapt sunt două: Kepler 20f și Kepler 20e. Formațiunile stâncoase predomină și are o compoziție asemănătoare Terrei. Dacă va continua criza ne vom muta pe acolo?!
  • Cu o confirmare privitoare la numărul magilor. Așa cum spune și Scriptura, nu erau trei. Probabil câteva zeci, după cum invocă anumiți cercetători americani, pe baza unui manuscris datând din secolul II, dar descoperit abia în secolul VIII. Pentru oamenii Bibliei nu e nici o noutate, dar pentru cei care fac mai greu diferența dintre canonic și apocrif, poate fi o nouă dovadă.
  • Sub oblăduirea Pastoralei de Crăciun emisă de Patriarhul Daniel. Mesajul, îmbibat de optimism dogmatic, gravitează în jurul familiei. De aici și legătura cu un viitor mai bun, mai așezat, mai rodnic. De văzut accentele bioetice ale discursului, dar și chemarea la facerea de bine.
  • Cu gândul la un mare om de stat, Vaclav Havel, care a demonstrat că în sumbrul secol XX și nesigurul secol XXI se poate să învingi. Forța spiritului, tenacitatea acțiunilor și lipezimea gândirii nu sunt decât o parte din întreaga zestre. Puțini oameni în modernitatea recentă au avut curajul să înfrunte sistemele totalitare, dar faptul că unii au făcut-o este încurajator.
  • Cu tristețe văzându-i pe foștii revoluționari încăierându-se în piață și în Cimitirul Eroilor. După două decenii, unii se găsesc mai revoluționari decât alții. Imagini luate de televiziuni sau reporteri scot în evidență o adevărată jenă națională. N-am fost în stare niciodată să ne gestionăm evenimentele și, se pare, nici acum nu suntem mai breji.
  • Cu stupoare aflând despre nebunia lui Breivik. După ce a omorât 77 de oameni (în 22 iulie), comisia de psihiatrii au stabilit o anumită afecțiune psihică, boală ce-l izbăvește de închisoare. Va fi probabil internat într-un spital neuropsihiatric pe viață, deși – culmea situației – Breivik cere să fie judecat. Contestă rezoluția medicilor și își dorește procesul, să poată spune de ce și cum s-a întâmplat masacrul.

Desigur că fiecare mai puteți adăuga măcar atâtea. Tumultul dinaintea Sărbătorilor a atins multe aspecte. Și totuși sărbătorile au trecut, lăsând în urmă amintiri de tot felul. În micul nostru colț de univers se întâmplă tot felul de lucruri, mai gata să nu le mai putem face față. Să fim, așadar, prezenți!

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.