Iată una dintre cele mai bune descrieri ale credulității:
„Credulul este mereu dispus să înghită neverosimlul, bizarul, șocantul – sau ceea ce i se pare mai convenabil pentru a-și alimenta vanitatea ori pentru a-și păstra privilegiile. Credulii preferă, în orice caz, mai degrabă să accepte lucrurile miraculoase sau violente decât să facă efortul de a verifica și confirma aspecte mai puțin vizibile ale realității. Se cred, de obicei dotați cu multă imaginație dar în realitate se hrănesc numai cu capricii și sunt lipsiți de autentica imaginație, care constă în explorarea tuturor colțurilor posibilului fără a ieși însă vreodată din el. Din păcate, mijloacele de comunicare în masă sunt pline de gunoaie menite să alimenteze nesățioasa credulitate a unora: miracole, conspirații, fantasmagorii, manipulări ale istoriei, secte secrete omnipotente, extratereștri de doi bani, puteri paranormale și apariții diabolice. Ce să mai vorbim de propaganda deghizată în știință, cu scopul de a sprijini manevrele sinistre ale politicienilor sau ale exploatatorilor mizeriei altora: stabilirea unor ierarhii pe criterii de rasă sau sex, delirul genealogic al naționalismului, presupusele arme de distrugere în masă folosite drept fals pretext pentru războiul din Irak. Carcteristica pentru credulitate este latura sa necritică și mereu interesată, deși, pe termen lung, poate avea consecințe nefaste chiar și pentru credincioșii înșiși. Dacă există un lucru ce trebuie combătut în mod impacabil prin intermediul educației, acela nu este credința, ci credulitatea.”
Fragmentul îi aparține lui Fernando Savater, unul dintre cei mai prolifici filosofi spanioli ai momentului. Argumentul l-am găsit în cartea Viața eternă, o lucrare cu adevărat fabuloasă. Autorul încearcă să-și demonstreze credința în Dumnezeu slujindu-se de armele logicii și ale experienței umane. Întreaga lucrare este un război subtil împotriva credulității pe de o parte și a scepticismului pe de altă parte. Ambele ipostaze sunt derapaje de la credința autentică.
Și, ca să încheiem în aceeași notă, să-i mai dăm cuvântul: Sunt mulți creduli care se înșală, dar poate că cei mai naivi dintre toți sunt cei care, ieșind de la ora de științe, cred că au reușit să se lumineze de tot.