După cum nu e cu putință ca marea să rămână mult timp în aceeași stare, că acum este liniștită și nemișcată și după puțin timp în aceeași stare, că acum este liniștită și nemișcată și după puțin timp o vezi frământată de furia vânturilor, sălbăticită și clocotitoare din pricina furtunilor, dar apoi o profundă liniște o stăpânește, tot așa și situațiile din viață se întorc ușurință când într-o parte, când în alta. Pentru aceasta conducătorul trebuie să se aștepte la schimbări de situație în momentele liniștite ale vieții, când totul i se întâmplă după gustul său, dar nu trebuie să-și piardă nădejdea în momentele grele, ca și cum ar rămâne veșnice, și nici să se ducă la fund, înecat de o tristețe exagerată. Nu dăinuie mult timp nici sănătatea trupului, nici floarea tinereții, nici prosperitatea gospodăriei și niciuna din situațiile fericite ale vieții; ci, când ești într-o astfel de stare fericită a vieții, așteaptă-te la furtună. Va veni și boală, va veni și sărăcie; vântul nu va bate totdeauna în pupa corabiei; adeseori vine necinste peste omul celebru și invidiat de toți; întâmplări nedorite îi tulbură fericirea vieții; șirul nenorocirilor vine asupra ta, ca niște valuri, și, năpustindu-se unele după altele, îți tulbură viața și groaznică furtună îți învăluie traiul. Vei vedea, însă, că și acestea trec și viața se preface în veselie și într-o liniște cu adevărat încântătoare.
Așadar, conducător inteligent este omul care se comportă față de evenimente potrivit naturii lor, rămânând întotdeauna identic cu sine însuși, fără să se mândrească în situațiile fericite ale vieții și fără să fie doborât în necazuri și nenorociri.
(„Omilia a X-a. La începutul Proverbelor”, rostită de Vasile cel Mare, tradusă de D. Fecioru și consemnată în PSB vol. 17, București, 1986, p. 485)