Căci fiul tunetului, cel iubit de Hristos, stâlpul bisericilor din întreaga lume, cel care are cheile cerului, cel care a băut paharul lui Hristos și cu botezul Lui s-a botezat, cel care s-a plecat pe pieptul Stăpânului cu multă îndrăzneală, acesta vine acum la noi. Nu intră pentru a juca o piesă, nu cu fața acoperită cu o mască, nici suindu-se pe o scenă, nici săltând în orchestră, nici împodobit cu haină de aur, ci având veșmânt de o neasemuită frumusețe. Căci ni se arată înveșmântat în Hristos, cu picioarele cele frumoase încălțate pentru pregătirea Evangheliei păcii, având cingătoare nu în jurul pieptului, ci în jurul coapselor, nu din piele purpurie, nu poleită cu aur, ci țesută din adevăr și împletită cu el.
Aceasta ni se arată acum fără prefăcătorie, căci nu sunt la el nici prefăcătorie, nici plăsmuiri, nici basme, ci cu fața descoperită ne vestește adevărul în chip limpede. Nu se preface a fi altul, nu caută să-i convingă pe ascultători de lucruri străine de el prin gesturi, prin privire și las. Nu are trebuință de instrumente pentru a vesti, precum alăuta, lira sau altul asemenea acestora, ci toată lucrarea o face cu buzele, dând glas mai dulce și mai folositor decât sunetul oricărei alăute. Scena lui este cerul întreg, iar amfiteatru lumea, spectatorii și auditoriu toți îngerii și aceia dintre oameni care sunt asemenea îngerilor sau doresc să devină astfel. Căci doar aceștia pot auzi cu adevărat o asemenea armonie, pot să o arate prin fapte și să fie vrednici ascultători. Iar ceilalți toți, precum copiii mici, ascultă, dar nu înțeleg cele ce ascultă, ci se minunează de fleacuri și jucării copilărești. Aceștia râd, se desfată de bogăție și de putere și trăiesc pentru pântece. Ei aud cele grăite, dar nimic măreț sau înalt nu arată prin fapte, ci sunt alipiți numai de tină și noroi.
Acestui apostol îi stau în preajmă Puterile de sus, minunându-se de frumusețea și înțelegerea sufletului său și de virtutea lui înfloritoare, prin care pe Însuși Hristos L-a atras și a primit harul Duhului. Ca o liră bine alcătuită și încrustată cu pietre prețioase, ce împrăștie sunete aurite, așa a gătit Domnul sufletul lui și a rânduit ca Duhul să aducă prin această liră măreață și înaltă cântare.
(Din Omilii la Evanghelia după Ioan, de Ioan Gură de Aur, PSB seria nouă, 2016, pp. 30-31)