Comentez după cum mi-e obiceiul: nu în fierbințeala evenimentelor, ci mai degrabă cu întârziere. Aștept, citesc și observ ecourile. Mă „așez” pe temă prin reacțiile pro și contra, chiar dacă am o convingere încă dinainte. La fel procedez și în ceea ce privește decizia Curții Supreme din America de a legaliza căsătoriile homosexuale. Gestul este simbolic și murdar în același timp. Știu că s-a mai spus asta, doar că fiecare o rostim la rândul nostru.
Vârful de lance al democrației mondiale a încercat marea cu degetul. După un război mediatic feroce și presiuni de tot felul, America a cedat pe de-antregul. Și astfel, o minoritate sexuală obține un drept juridic ce-i aparține, biblic și istoric, majorității. E prima dată când buturuga mică răstoarnă carul mare? Nici vorbă! Puținii au surclasat adesea mulțimile, ba chiar le-au manipulat. Și ce poate fi mai spectaculos?! Astfel de evenimente care se împotrivesc oarecum logicii au „lipici la istorie” și atrag atenția într-un mod deosebit. Doar că, în cazul homosexualității, lucrurile sunt mai complicate. Aici nu e vorba de o minoritate morală, corectă și gentilă care încearcă să obțină un drept ce i-a fost răpit cândva de o majoritate imorală, perfidă și arțăgosă. Dimpotrivă, aici e vorba de o minoritate imorală (homosexualitatea este un păcat), incorectă (homosexualitatea este o anomalie) și agresivă (homosexualitatea se afirmă prin opulență). Iar majoritatea heterosexuală privește întregul spectacol cu indignare în bună măsură, chiar dacă unora le este, probabil, indiferent.
Să luăm, ca o analiză tipologică, desaga de cuvinte pe care ni le-a servit la momentul respectiv președintele Barack Obama.
„Noi toți am fost creați în mod egal” – iată un început bun, dar pentru un alt discurs. Dacă vrei să fi biblic și, implicit, creștin, această afirmație nu poate fi urmată de legalizarea căsătoriilor homosexuale. O poți folosi pentru a arăta că patriarhatul și feminismul sunt derapaje de la ordinea creației, că Dumnezeu a făcut atât pe Adam, cât și pe Eva fără să existe între ei un raport de inferioritate structurală sau ca să arați cum mântuirea prin Hristos este aceeași pentru toți oamenii ce-o acceptă. Nici într-un caz nu poți folosi o astfel de afirmație pentru a promova ceva imoral!
„Toți oamenii trebuie tratați la fel, indiferent cine sunt și pe cine iubesc”. Corectă și această afirmație! Are cuvintele la el, cum se spune. Vorbe mari și cu bătaie lungă… lucru de politician versat. Dar iarăși, când pui o asemenea expresie corectă în slujba unei cauze imorale, nu-i așa că o pervertești?! Această aluzie la drepturile omului – atât de justă în litera ei – ajunge să fie folosită manipulativ. Cuprins parcă de amnezie, președintele Obama uită că toleranța și înțelegerea invocată se referă la chestiuni de viață și de moarte, nu la orientări sexuale diferite. Mențiunea este, de fapt, redundantă: oricum niciun homosexual nu a fost condamnat la moarte pentru că e homosexual. Atunci, și doar atunci, s-ar fi putut invoca rostirea de mai sus. Dar așa, când discursul e făcut doar să ne ia ochii, totul devine parcă mai insuportabil, mai scabros.
„Această decizie este o victorie pentru America”, încheie triumfalist șeful de la Casa Albă. Serios?! Nu m-aș fi gândit. Credeam că America poartă războaie mai serioase și râvnește, implicit, la victorii mai mari. Dar se pare că m-am înșelat. Iată că victoria unei minorități sexuale, care așa va rămâne chiar și legalizată, este trecută în contul tuturor. Întreg norodul american (și nu numai) trebuie să tresalte de bucurie pentru o mână de oameni care și-au pierdut credința și orice reper moral. Dar până la urmă o victorie a cui împotriva cui? Cine jubilează acum și cine se lasă pe spate neputincios în fața unei asemenea grozăvii? Viitorul de partea cui va fi: a celor care spun „am învins”, or a celor care, oripilați, șoptesc „ne-au răpus”?
Fără să mai insistăm, hai să răspundem totuși. În numele adevărului și al normalității, trebuie să recunoaștem că victoria este a necurăției împotriva curăției; a nonșalanței împotriva bunului simț; a apostaziei împotriva credinței. Dar niciodată să nu credem că cine are de partea lui legea are și dreptatea, iar cu atât mai puțin moralitatea. La astfel de surprize ne mai putem aștepta de acum înainte. Însă, cu smerenie și fermitate, să nu obosim în a proclama voia lui Dumnezeu. Adam s-a căsătorit cu Eva, pentru că aceasta a fost soluția lui Dumnezeu. Heterosexualitatea nu este o invenție a istoriei, o conjunctură care s-a perpetuat în timp, ci planul lui Dumnezeu pentru rasa umană. Și dacă ar fi să ieșim (și noi) în stradă, să facem parade absolut decente alături de soțiile noastre, atunci străzile orașelor ar fi neîncăpătoare. Dar nu ieșim, nu forțăm lucrurile până la paroxism, pentru că autenticul se afirmă prin el însuși. Noi doar trăim normal și restul vine de la sine. Așa înțelegem noi victoria, așa înțelegem să arborăm steagul iubirii: prin virginitate până la căsătorie, prin loialitate pe viață și prin iubire dovedită cu fapta.
Deci așa! „Bravo” America!
D