Suntem un popor cu o identitate amestecată. Lucian Boia ne atrăgea atenția cu ani în urmă că, după caz, am fost când romani, când daci. Pentru că avem această origine duală, ne place să jonglăm cu ea după cum ne convine. În fond, mitologia suportă orice, atâta vreme cât lucrurile sunt spuse convingător.
Dar azi… suntem romani. Este chiar ziua Romei. Cine a fost pe acolo măcar o dată știe că merită. Dacă îți iei răgazul să te plimbi cât de cât prin vechea Romă, ai parte de trăiri înălțătoare. Dacă mai știi și câte ceva despre ceea ce vezi, satisfacția se amplifică. Simți cum, călcând pe istorie, o lume demult apusă îți răsare din nou în fața ochilor.
Vestigiile rămase creionează bine forța imperiului de altădată. De aici se conducea lumea cândva, iar faptul acesta nu poate fi trecut cu vederea. În primele secole aici au fost omorâți creștinii, dar tot aici creștinismul devenea religie oficială. Catolicismul își găsește aici epicentrul, dar și mișcările reformatoare pătrund cu îndârjire. O cetate a paradoxurilor, a suișurilor și coborâșurilor abrupte. Într-un cuvânt… ROMA.
Merită să ne oprim din alergarea zilnică și să contemplăm. Azi acolo locuiesc foarte mulți români. Unii sunt departe de Dumnezeu, alții sunt plini de zel pentru El. Fie ca prezența celor din urmă să fie transformatoare. Doamne ajută!