Niciun folos n-aduci celor ce te iubesc, lume, sălaș al necazurilor. Pe toți apropiații tăi îi amăgești cu comori și cu plăcerile de tot felul – însă în ziua morții, cobori în mormânt și frumusețea celor chipeși și tăria celor puternici. Vai de cel care te iubește și care este iubit de tine: bucuriile lui se vor preface în strigăte de durere.Niciun folos n-aduci celor ce te iubesc, lume, sălaș al necazurilor. Pe toți apropiații tăi îi amăgești cu comori și cu plăcerile de tot felul – însă în ziua morții, cobori în mormânt și frumusețea celor chipeși și tăria celor puternici. Vai de cel care te iubește și care este iubit de tine: bucuriile lui se vor preface în strigăte de durere. În lume – această mare a păcatelor – toate zilele mele s-au scurs zadarnic: viața mea a trecut fără să îmi aducă vreun folos; am uitat chiar și de ziua morții; m-am învârtit în deșert și mi-am adunat sarcină de păcate, snopi de neghine, care sunt sortiți arderii. Și iată, plânsul și suspinarea mă așteaptă pe acel tărâm plin de spaime. Pentru că te-am iubit de la tinerețe până la bătrânețe, lume vicleană, vremea vieții mele a trecut cu nebăgare de seamă, și iată că în păcate mă găsește moartea și mă răpește. De n-aș fi venit în tine, lume amăgitoare! Cei care te iubesc nu se desfată în bucurii, și cei ce te urăsc nu au de ce să plângă. Fericit cel care a rupt lanțurile tale, că acela va moșteni cămara bucuriei. Cu înfățișarea sa, lumea aceasta îi amăgește până și pe cei înțelepți, fiindcă pentru o vreme pare nevrednică de dorit, ba chiar dă cu împrumut bunătăți și comori, însă în ziua morții le ia înapoi și ne răsplătește cu chinuire. Pentru puțină vreme ne îngăduie să păcătuim, iar ca răsplată ne dă veșnicul întuneric. Drept ești, Doamne, și dreaptă e judecata Ta, care osândește lumea și pe iubitorii acestei lumi! Așadar mă rog Ție ca dreapta Ta, care L-a scos pe Simon Petru din mare, să mă scoată și pe mine din valurile și tulburările lumii care se ridică împotriva mea. M-am împotmolit în noroi, mă îneacă valurile acestei lumi, nu mă lasă să scot capul și să-mi trag răsuflarea… Crucea Ta, Doamne, să-mi fie mie toiag și sprijin în calea pe care umblu.
(Efrem Sirul)