Îndoielile mele privind fundamentele intelectuale ale ateismului au început să se cristalizeze în realizarea faptului că ateismul este de fapt un sistem de credințe, în timp ce eu crezusem că este un enunț faptic despre realitate. De asemenea, am descoperit că știu despre creștinism mai puține decât îmi imaginasem. Când am început să citesc cărți creștine și să îi ascult pe prietenii mei creștini explicându-mi ce cred ei de fapt, mi-a devenit tretat clar că ceea ce eu respinsesem era doar un stereotip religios. Trebuia să regândesc lucrurile în serios. După ce am verificat acreditările creștinismului și i-am descoperit imensa vitalitate spirituală și potență intelectuală, am ajuns să cred în Dumnezeul pe care înainte Îl considerasem ceva mai mult o curiozitate învechită. Așa că în final am întors spatele unei credințe și am îmbrățișat-o pe cealaltă. Deși nu mai sunt ateu, îmi păstrez respectul pentru ateism și continui să fiu intresat de el, ca de un sistem major de credințe care merită o atenție respectuoasă, dar critică.
(Alister McGrath,
Mai mult decât simple păreri, Ravi Zacharias (ed.), p. 48)