Irod, când a auzit că s-a născut un împărat al iudeilor, bănuind că va fi succesorul său, s-a înspăimântat. Plănuind omorârea Aducătorului mântuirii, el, în chip fățarnic, s-a arătat supus. Cât de fericit ar fi fost dacă ar fi imitat credința magilor și dacă ar fi schimbat într-un act de evlavie ceea ce uneltea cu vicleșug!
O, oarbă necuvioșie a unei ambiții nebune, care crezi că sfatul dumnezeiesc poate fi zădărnicit prin furia ta! Domnul lumii nu caută o împărăție vremelnică, El, Care dăruiește una veșnică. De ce încerci să schimbi rânduiala de neschimbat a lucrurilor hotărâte de Dumnezeu și să vii mai înainte de vreme la săvârșirea unei ucideri care trebuie să fie înfăptuită de alții? Moartea lui Hristos nu ține de vremea ta. Mai întâi trebuie întemeiată Evanghelia, mai întâi trebuie vestită Împărăția lui Dumnezeu, mai întâi trebuie vindecați bolnavi, mai întâi trebuie făcute minuni. De ce vrei să fie fărădelege a ta ceea ce trebuie să fie faptă a altcuiva? Neavând niciun folos din nelegiuirea ta, nu faci decât să arunci asupra ta o vinovăție voită? Tu nu izbutești nimic prin această uneltire, nu câștigi nimic. Cel ce S-a născut din voia sa proprie va muri în virtutea unei libere hotărâri.
(Predici la Nașterea și Arătarea Domnului, de Leon cel Mare)