Lumea continuă să se agite în cercul vicios al problemelor ei materiale – economice, de clasă, naționale etc. – fiindcă oamenii refuză să-I urmeze lui Hristos. Nu dorim să ne asemănăm Lui întru toate, să devenim frații Lui și prin El copii iubiți ai Tatălui și sălășluire aleasă a Duhului Sfânt. În purtarea de grijă mai înainte de veci a lui Dumnezeu pentru om, suntem meniți să ne împărtășim de Ființa Sa, să ne asemănăm cu el în toate. Prin natura sa, acest plan exclude din partea lui Dumnezeu până și cea mai mică posibilitate de constrângere sau predestinare. Și în calitate de creștini nu trebuie să renunțăm niciodată la țelul nostru, ca să nu pierdem imboldul de a lua cu a asalt Împărăția cerurilor. Experiența ne arată mult prea limpede că, odată ce noi creștinii începem să reducem scopul revelației dată nouă de Hristos și de Duhul Sfânt, încetăm treptat să mai fim atrași de Lumina care ni S-a arătat. Dacă e să ne păstrăm nădejdea mântuirii, trebuie să fim curajoși. Hristos a spus: „Îndrăzniți! Eu am biruit lumea!” (Ioan 16.33). Spunând aceste lucruri, El arată că a depășit lumea nu atât ca Dumnezeu, cât mai ales ca Om, fiindcă S-a făcut om cu adevărat.
(Sofronie Saharov, în Viața Sa e viața mea)