Răspuns al filozofului cinic Diogene din Sinope adresat, la Corint, lui Alexandru cel Mare. Tânărul rege venise acolo, în 335, pentru a consolida Liga de la Corint, organizată de tatăl său Filip al II-lea. Multă lume în preajma cuceritorului, oameni politici și demintari veniți să-l felicite. Nu și Diogene care sta deoparte, întins la soare. Alexandru îl observă și merge la el cu întreaga suită. Îl întreabă dacă are vreo doleanță, iar atunci primește rugămintea de mai sus. Umbra regelui îi lua soarele, lucrul cel mai important pentru ascetul filozof.
Alexandru a rămas perplex și – potrivit lui Plutarh – ar fi rostit: Dacă n-aș fi Alexandru, aș vrea să fiu Diogene. Această iluminare spune multe. Puterea, faima și confortul pot capitula în fața cumpătării unui om care nu-și dorește aproape nimic. Liniștea interioară, siguranța sufletească și mintea mereu preocupată, iată rațiuni suficiente pentru o viață împlinită. Diogene rămâne, indiscutabil, unul dintre filozofii antici remarcabili.