Orice jertfă de mâncare coaptă în cuptor, gătită pe grătar sau în tigaie să fie a preotului care a adus-o. (Lev. 7.9)
Text scurt, amănunte tehnice. Lectura avansează fără nicio tresărire atâta vreme cât detaliile sunt parcă dintr-o altă lume. Fără a recurge la alegorie, fără a încerca să încarci cu semnificații spirituale aceste elemente, totul devine lapidar și fără sens. Nu și pentru Origen însă. Ascultați-l și meditați:
Astfel, trei sunt cele în care spune că trebuie pregătite sacrificiile: în cuptor, în tigaie, pe grătar. Consider că cuptorul, urmând forma lui, le semnifică pe cele mai adânci și pe cele de nespus din Scripturile divine, tigaia le semnifică pe cele care, dacă sunt întoarse adesea și de multe ori, pot fi înțelese și explicate, iar grătarul pe cele ce sunt fățișe și pot fi văzute fără vreun obstacol. Căci adesea, am spus-o deja, în Scrierile divine se găsește un întreit mod al înțelegerii: istoric, moral și mistic, de unde am înțeles că se află în ea și trup, și suflet, și duh. Această triplă dispoziție a înțelegerii indică tripla formă a sacrificiilor.
Fragmentul e din Omilii și adnotări la Levitic și conține, după cum observați, o triadă hermeneutică de toată frumusețea. Simbolistica și metoda își dau mâna, logodindu-se în textul lui Origen. Caracterul istoric, moral și mistic al Scripturilor este întărit prin intermediul unor elemente la care nu ne-am așteptat.
Știu că hermeneutica noastră modernă se simte jenată în fața alegoriei. Mai știu că noi, ca evanghelici, promovăm o interpretare „exactă” a textelor, derapând adesea într-o rigiditate cre nu mai trebuiește nimănui. Poate n-ar fi rău să ne mai intersectăm și cu astfel de perspective. Măcar așa… pentru diversitate.