Cum se închinau evreii în Sinagogă și ce am moștenit noi din acea închinare?

C

Specificul închinării în Sinagogă a constat în trei elemente: lauda, rugăciunea și învățătura. Întrucât se consideră că modul în care Pavel înțelegea închinarea creștină, în special în Corint (1Cor. 12-14), include aceste aspecte, merită să revenim pentru a observa accentele principale.

Lauda. Serviciul de deschidere pe tonul laudei corporative. Principiul talmudic ulterior este enunțat astfel: „Întotdeauna ar trebui să aducem mai întâi laude, apoi să ne rugăm.” Acest fapt este ilustrat în liturghia rugăciunii de dimineață din Sinagogă, numită Alenu: „Este de datoria noastră să Îl lăudăm pe Domnul tuturor lucrurilor.” Închinarea este, prin urmare, orientată spre Dumnezeul lui Israel ca Dumnezeu al Legământului, Creator al tuturor lucrurilor și Singurul vrednic să primească omagiul poporului Său.

Rugăciunea. Aceste rugăciuni se împart în două categorii. Primul grup conține două aspecte speciale. Yoser (însemnând „Cel care creează”) preia tema lui Dumnezeu, Creatorul, în timp ce Ahaba (termen pentru iubire) este legată de realitatea iubirii lui Dumnezeu pentru Israel și solicită ca răspuns angajamentul lor de iubire. În rugăciuni ca acestea, Dumnezeu este „binecuvântat”, adică numele Lui este onorat și înălțat, urmând apoi o descriere a atributelor și a caracterului Său. (…) În închinarea de la Sinagogă, imediat după aceste rugăciuni urma crezul iudaic, Șema, care este atât o mărturisire de credință cât și o benedicție aducătoare de bucurie. (…) A doua diviziune a rugăciunilor din Sinagogă începe cu o aducere aminte a faptului că promisiunile lui Dumnezeu sunt sigure și credibile. O astfel de aducere aminte este exprimată în rugăciunea intitulată „Adevărat și ferm”. În acest moment, conducătorul Sinagogii solicită unui membru al comunității să conducă adunarea în „rugăciunea propriu-zisă” și anume cele 18 binecuvântări, care slăvesc caracterul lui Dumnezeu prin binecuvântare, pe măsură ce sunt evocate privilegiile și îndurările Lui față de Israel. Cele 18 binecuvântări acoperă un spectru larg de teme. Acestea sunt parțial expresia laudei, parțial o mijlocire pentru cei aflați în nevoie. În corpusul paulin poate fi văzută o paralelă în 1Tim. 2.1-4, precum și în preocuparea lui Pavel pentru o guvernare bună și o ordine socială stabilă (Rom. 13.1-7; Col. 3.18-4.6).

Învățătura. Odată ce sunt rostite rugăciunile, serviciul capătă o formă care a transmis Sinagogii etosul caracteristic. Într-adevăr, evreii numesc sinagoga o „casă a învățăturii”, deoarece nimic nu este mai potrivit cu închinarea iudaică decât accentul pus pe citirea și pe expunerea Scripturii. Învățătura este dată prin două mijloace. Mai întâi, Legea și Profeții sunt citite de către membrii din adunare care vin la amvon pentru a îndeplini această îndatorire. Istoric vorbind, dat fiind că limbajul ebraic vechi nu a fost înțeles de toți oamenii prezenți, un interpret avea să le tălmăcească lecțiile Scripturii în limba autohtonă, de reglă aramaică. Apoi urma o omilie întemeiată pe pasajele citite (ex.: Lc. 4.20-21; Fapte 13.15-16; 1Tim. 4.13,16 pentru responsabilitățile care reveneau păstorului paulin). Orice persoană din adunare, care era considerată potrivită, era invitată să aducă acest mesaj, cum s-a întâmplat și în Nazaret și în Antiohia Pisidiei. Serviciul se încheia cu o benedicție și un „Amin” comun (atestat în 1Cor. 14.16; 2Cor. 1.20), confirmând veridicitatea a tot ceea ce serviciul le adusese credincioșilor care au rostit un cuvânt de aprobare și o promisiune a aplicării conform precedentului vechitestamentar.

(R. P. Martin, „Închinare, II: Pavel”, în Daniel G. Reid (ed.), Dicționarul Noului Testament, Casa Cărții, Oradea, 2008, pp. 783-784)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.