Creștinismul organizat a luat ființă și există pentru a prezerva o comoară, o poruncă ce trebuie îndeplinită, o promisiune care trebuie repetată, o misiune ce trebuie îndeplinită. Această comoară aparține trecutului, prezentului și viitorului; este potențială, dar activă; obiect de contemplație, dar și inspirația comportamentului corect. Mister de nepătruns, trebuie legat de tot ceea ce se cunoaște. Iar în strădaniile lor de a păzi și a transmite mai departe această comoară care li s-a încredințat, protectorii săi au ridicat cele mai derutante probleme. Ei au provocat mereu distrugerea vieții în numele păcii universale. Au construit cel mai realist dintre sistemele politice, în efortul de a pune bazele unei împărății care nu este din lumea aceasta.
Iscoditoarea analiză îi aparține lui Maurice Powicke, unul dintre cei mai redutabili istorici ai începutului de secol XX.
Magnitudinea creștinismului este pusă în antiteză cu rateurile purtătorilor lui de cuvânt. Reprezentând vârful revelației divine, creștinismul a încăput uneori pe mâna unor ideologi care l-au deformat. Soluția continuă să rămână – după cum afirma autorul în continuare – într-o întoarcere la puritatea cuvintelor lui Isus. Învățătura Domnului este simplă, aplicativă și eliberatoare. Ea se opune în mod flagrant oricărei demagogii, oferind în schimb calea spre adevărata viață. A crede și a predica din marile enunțuri ale Mântuitorului, iată adevărata provocare după 2000 de ani de creștinism.