„Crezi că-i ușor să scrii o carte?”

C

idei-pentru-a-scrie-o-carte

Întrebarea, redundantă în felul ei, îi aparține „scriitorului” Gigi Becali. Într-un interviu acordat postului de televiziune Digi 24, trudnicul de pomenire Gheorghe (Becali) ne descrie caznele pe care le îndură un om de rând când își așterne gândurile în scris. Spune că trebuie „să te strofoci” grozav, să cercetezi măruntaiele științei și ale filozofiei, să ai nervi de oțel. Am parafrazat în mare măsură afirmațiile pseudo-scriitorului, pentru a da noțiunilor o minimă notă de eleganță. În fine, ca un fel de concluzie, ne-o trântește neaoș: „N-aș mai scrie acum încă una nici dacă mi-ai da un milion de dolari!” Scurt și la subiect!

Condiția de deținut n-ar fi și ridicolă dacă, în sistemul românesc, n-ar exista obiceiul de-a scrie. Și atunci să ne mai mirăm că bieții scriitori se plâng? Cum să fie simplu să „produci” mai multe cărți decât ai citit toată viața ta? De unde vocabular, de unde cultură, de unde dexteritate?! Iată întrebări retorice care se ridică dacă, preț de un minut, gândești la asemenea năzdrăvănii. Ce poate fi mai provocator decât pagina albă ce așteaptă textul, decât vidul ce așteaptă umplerea. Înțelegem agonia necruțătoare a deținutului, o agonie soră cu depresia. După descriere avem impresia că sistemul carceral e mai suportabil decât actul epuizant al scrisului. Bine că s-a sfârșit!

Ce bine că acești scriitori n-au rămas cu vechiul obicei și în libertate. Ce bine că nu pot fi cumpărați cu bani. Becali e de o verticalitate exemplară: nu se lasă sedus nici măcar de un milion de dolari. Așa te vrem! Sperăm să rămâi la fel de ferm până la capăt. Iar cât despre cărțile deja scrise… toți o mai comitem uneori. Ele nu vor fi de folos umanității, dar ți-au fost ție, scurtându-ți deteția. Și tot au avut un rost…

Morala?! Nu vă apucați de scris înainte de a citi cu adevărat. Și încă ceva: nu confundați niciodată scrisul cu oportunismul. Scrieți în deplină libertate de conștiință și de viață, fără infatuare și reflexe jenante. Și, bineînțeles, nu vă hazardați să credeți că-i ușor a scrie versuri când nimic nu ai a spune…

comentarii

Lasă un răspuns la gmocan Anulează răspunsul

De Ghiță Mocan

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.